6 definiții pentru presupus (prezumtiv)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Despre care există presupunerea că este într-un anumit fel, bănuit, închipuit. In unele sate, moșierii, întorși acasă subt ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. REBREANU, R. II 297. Ce ai de te legi de mine pentru presupusa ta combinație de căsătorie? GHICA, A. 90.

presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

presupús adj. m., pl. presupúși; f. sg. presupúsă, pl. presupúse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRESUPÚS adj. 1. (înv. și pop.) prepus. (Lucruri certe și lucruri ~.) 2. v. bănuit. 3. v. ipotetic.

PRESUPUS adj. 1. (înv. și pop.) prepus. (Lucruri spuse și lucruri ~.) 2. bănuit, închipuit, (franțuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovații ~.) 3. ipotetic, prezumtiv, (livr.) prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

Intrare: presupus (prezumtiv)
presupus (prezumtiv) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presupus
  • presupusul
  • presupusu‑
  • presupu
  • presupusa
plural
  • presupuși
  • presupușii
  • presupuse
  • presupusele
genitiv-dativ singular
  • presupus
  • presupusului
  • presupuse
  • presupusei
plural
  • presupuși
  • presupușilor
  • presupuse
  • presupuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)