permuta vt [At: ASACHI, ap. CONTRIBUȚII, III, 149 / V: (reg) prem~ / Pzi: permut / E: fr permuter, lat permutare] 1-2 (Mat; Lin) A efectua o permutare (1-2). 3 A muta în altă parte cu serviciul Si: a transfera, (înv) a premutarisi.

premuta v vz permuta

PERMUTA, permut, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A muta un funcționar dintr-o instituție în alta; a transfera. Sînt impiegat, În veci mutat și permutat Și prea mutat! ALECSANDRI, T. 111. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2).

PERMUTA vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permut. / < fr. permuter, lat., it. permutare].

PERMUTA vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)

A PERMUTA permut tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutare

A SE PERMUTA mă permut intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutare

permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta.

*permút, a -á v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr’un oraș într’altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s’a permutat.

permuta (a ~) vb., ind. prez. 3 permută

permuta vb., ind. prez. 1 sg. permut, 3 sg. și pl. permută

PERMUTA vb. v. muta.

PERMUTA vb. a (se) muta, a (se) strămuta. a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Bacău.)