8 definiții pentru precupețire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.

precupețire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: precupeți] 1 Tocmire. 2 (Pex; rar) Negociere.

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți; tocmeală, tîrguială; fig. negociere. Războiul noroadelor s-a încheiat cu lungi precupețiri, congrese și tratate. C. PETRESCU, A. 164.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precupețire s. f., g.-d. art. precupețirii; pl. precupețiri

precupețire s. f., g.-d. art. precupețirii; pl. precupețiri

precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPEȚÍRE s. v. târg, târguială, tocmeală.

precupețire s. v. TÎRG. TÎRGUIALĂ. TOCMEALĂ.

Intrare: precupețire
precupețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupețire
  • precupețirea
plural
  • precupețiri
  • precupețirile
genitiv-dativ singular
  • precupețiri
  • precupețirii
plural
  • precupețiri
  • precupețirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupețire, precupețirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi precupeți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.