14 definiții pentru precupeți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

precupeți [At: ALECSANDRI, T. 59 / Pzi: esc / E: precupeț] 1 vt (C. i. mărfuri) A cumpăra și a revinde în calitate de precupeț (1) pentru a realiza un profit. 2 vt (Spc) A vinde cu preț de speculă Si: a specula, a trafica. 3 vt (C. i. bunuri valorificabile) A încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos prin vânzare. 4-7 vi A practica meseria de precupeț (1-4) Si: (îrg) a precupi (1-4). 8-9 vtrr A (se) negocia asupra prețului unei mărfuri pentru a cădea la învoială Si: a (se) târgui, a (se) tocmi. 10 vt A conveni asupra prețului unei mărfuri. 11 vt (Fig; îcn) A nu cruța nimic. 12 vt (Fig; îcn) A face totul pentru reușita cuiva sau a ceva. 13 vt (Fig; îcn) A căuta pe toate căile să realizeze ceva.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. Tranz. 1. A practica meseria de precupeț (vînzînd sau cumpărînd); p. ext. a se tîrgui, a se tocmi; a vinde cu preț de speculă; fig. a trafica. Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. ◊ Refl. pas. Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Fig. (Numai în construcții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S, 156. Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG.

A PRECUPEȚÍ ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) și a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viața, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruța, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupația de precupeț; a fi precupeț. /Din precupeț

precupețì v. 1. a acapara; 2. a trafica: posturile se precupețesc AL.; 3. fig. cari precupețesc dreptul văduvei BĂLC.

2) precupețésc v. tr. (d. precupeț). Trafichez, vînd lucrurĭ care n’ar trebui să se vîndă: plebea îșĭ precupețește votu. Acord numaĭ în schimbu unuĭ lucru: e păcat a precupeți ajutoru celuĭ nevoĭaș (dativ). V. intr. Trăĭesc ca precupeț. V. refl. Neguțez, mă tocmesc, mă tîrguĭesc prea mult: nu te precupeți pentru un fleac!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, 3 sg. precupețește, imperf. 1 precupețeam; conj. prez. 1 sg. să precupețesc, 3 să precupețească corectat(ă)

precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, imperf. 3 sg. precupețea; conj. prez. 3 să precupețească

precupețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. precupețeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPEȚÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruța.

PRECUPEȚÍ vb. v. târgui, tocmi.

PRECUPEȚI vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. a cruța, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

Intrare: precupeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precupeți
  • precupețire
  • precupețit
  • precupețitu‑
  • precupețind
  • precupețindu‑
singular plural
  • precupețește
  • precupețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precupețesc
(să)
  • precupețesc
  • precupețeam
  • precupeții
  • precupețisem
a II-a (tu)
  • precupețești
(să)
  • precupețești
  • precupețeai
  • precupețiși
  • precupețiseși
a III-a (el, ea)
  • precupețește
(să)
  • precupețească
  • precupețea
  • precupeți
  • precupețise
plural I (noi)
  • precupețim
(să)
  • precupețim
  • precupețeam
  • precupețirăm
  • precupețiserăm
  • precupețisem
a II-a (voi)
  • precupețiți
(să)
  • precupețiți
  • precupețeați
  • precupețirăți
  • precupețiserăți
  • precupețiseți
a III-a (ei, ele)
  • precupețesc
(să)
  • precupețească
  • precupețeau
  • precupeți
  • precupețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupeți, precupețescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv rar A practica meseria de precupeț. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. prin extensiune A vinde cu preț de speculă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. DLRLC
      • format_quote N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. DLRLC
      • format_quote [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S, 156. DLRLC
    • format_quote Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • precupeț DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.