23 de definiții pentru precupeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

precupeț, ~eață [At: HERODOT (1645), 141 / V: (înv) ~copeț, pricopăț, (reg) prăcupăț sm, ~ete, sm, pricopeț, pricupeț / Pl: ~i, ~e / E: bg прекупец] 1 smf Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului Si: (înv) precupitor (1). 2 smf (Pex) Producător individual de legume, fructe etc. care își vinde produsele pe piață Si: (înv) precupitor (2). 3 sm (Îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaș. 5 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sfa Melodie după care se execută acest dans.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.

prăcupete[1] sm vz precupeț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

precopăț, ~eață smf vz precupeț

precopeț, ~eață smf vz precupeț

pricopăț, ~eață smf vz precupeț

pricopeț, ~eață smf vz precupeț

pricupeț, ~eață smf vz precupeț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precupeț (rar) s. m., pl. precupeți

precupeț (rar) s. m., pl. precupeți

precupéț s. m., pl. precupéți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEÁȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPEAȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

precupéț (precupéți), s. m.1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț.Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).

Intrare: precupeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupeț
  • precupețul
  • precupețu‑
plural
  • precupeți
  • precupeții
genitiv-dativ singular
  • precupeț
  • precupețului
plural
  • precupeți
  • precupeților
vocativ singular
  • precupețule
  • precupețe
plural
  • precupeților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăcupăț
  • prăcupățul
  • prăcupățu‑
plural
  • prăcupăți
  • prăcupății
genitiv-dativ singular
  • prăcupăț
  • prăcupățului
plural
  • prăcupăți
  • prăcupăților
vocativ singular
  • prăcupățule
  • prăcupățe
plural
  • prăcupăților
prăcupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precopăț
  • precopățul
  • precopățu‑
plural
  • precopăți
  • precopății
genitiv-dativ singular
  • precopăț
  • precopățului
plural
  • precopăți
  • precopăților
vocativ singular
  • precopățule
  • precopățe
plural
  • precopăților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precopeț
  • precopețul
  • precopețu‑
plural
  • precopeți
  • precopeții
genitiv-dativ singular
  • precopeț
  • precopețului
plural
  • precopeți
  • precopeților
vocativ singular
  • precopețule
  • precopețe
plural
  • precopeților
precupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopăț
  • pricopățul
  • pricopățu‑
plural
  • pricopăți
  • pricopății
genitiv-dativ singular
  • pricopăț
  • pricopățului
plural
  • pricopăți
  • pricopăților
vocativ singular
  • pricopățule
  • pricopățe
plural
  • pricopăților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopeț
  • pricopețul
  • pricopețu‑
plural
  • pricopeți
  • pricopeții
genitiv-dativ singular
  • pricopeț
  • pricopețului
plural
  • pricopeți
  • pricopeților
vocativ singular
  • pricopețule
  • pricopețe
plural
  • pricopeților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricupeț
  • pricupețul
  • pricupețu‑
plural
  • pricupeți
  • pricupeții
genitiv-dativ singular
  • pricupeț
  • pricupețului
plural
  • pricupeți
  • pricupeților
vocativ singular
  • pricupețule
  • pricupețe
plural
  • pricupeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupeț, precupețisubstantiv masculin
precupeață, precupețesubstantiv feminin

  • 1. rar masculin Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. DLRLC
    • format_quote O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. DLRLC
    • format_quote Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. DLRLC
    • 1.1. Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.