26 de definiții pentru praftură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleaftură s. f.] – Et. nec.

praftură sf [At: POLIZU / V: plea~, (reg) br~, pla~, plia~, plef~, plif~, ~toră, prea~, vr~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 Pămătuf din păr, din câlți, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit ca unealtă a fierarului, pentru a stropi fierul și cărbunii încinși, sau pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine Si: (pop) praftoriță (1). 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ sau a-i face (ori a-i da, a-i trage) (cuiva) o ~ A face pe cineva de râs. 3 (Fam; îae) A batjocori pe cineva. 4 (Fam; îae) A certa aspru pe cineva. 5 (Reg) Epitet dat unui om de nimic.

PRAFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleaftură s. f.] – Et. nec.

PRAFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a certa (pe cineva), a ocărî; a trage un perdaf. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. – Variantă: pleaftură (SEVASTOS, N. 259) s. f.

PRÁFTURĂ ~i f. Pămătuf (din fire de păr, fâșii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului înfierbântat, a cărbunilor încinși sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftură + suf. ~iță

praftură (praftoriță) f. stropitoare de udat fierul ars în foc: cu praftorița udă mai adesea să-l lovești PANN. [Mold. pleaftură: de origină necunoscută].

práftură f., pl. ĭ, și (maĭ des) práftoriță f., pl. e (d. praf, pin aluz. la prafu care ĭese cînd loveștĭ cu ĭa. Cp. și cu bruft). Pomătuf orĭ împletitură de rămurele cu care ferariĭ stropesc focu cînd s’a aprins prea tare (stropitoare). Fig. A trage cuĭva o praftoriță, a-ĭ atrage un frecuș, a-l ocărî. – Mold. pleaftură, pl. plefturĭ. Și pliftură. În Olt. práftoriță înseamnă și „ușă rudimentară de nuĭele împletite” (BSG. 1922, 123).

PLEAFTURĂ s. f. v. praftură.

pliftură sf vz praftură[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz prăftură LauraGellner

praftoră sf vz praftură[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: vz prăftură LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

praftură (pop.) s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi

praftură (pop.) s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi

praftură s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRAFTURĂ s. praftoriță, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

praftură, prafture s. f. 1. v. perdaf. 2. bătaie.

a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).

Intrare: praftură
praftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praftură
  • praftura
plural
  • prafturi
  • prafturile
genitiv-dativ singular
  • prafturi
  • prafturii
plural
  • prafturi
  • prafturilor
vocativ singular
plural
pleaftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleaftură
  • pleaftura
plural
  • pleafturi
  • pleafturile
genitiv-dativ singular
  • pleafturi
  • pleafturii
plural
  • pleafturi
  • pleafturilor
vocativ singular
plural
plaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pliftură
  • pliftura
plural
  • plifturi
  • plifturile
genitiv-dativ singular
  • plifturi
  • plifturii
plural
  • plifturi
  • plifturilor
vocativ singular
plural
praftoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
braftură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • braftură
  • braftura
plural
  • brafturi
  • brafturile
genitiv-dativ singular
  • brafturi
  • brafturii
plural
  • brafturi
  • brafturilor
vocativ singular
plural
preaftură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

praftură, prafturisubstantiv feminin

  • 1. popular Praftoriță, stropelnic, stropelniță, stropitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.