9 definiții pentru prașcău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.

PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.

prașcău sn [At: F (1885) / V: plăscău[1], plăș~, prăscău, prășcau, prăș~ / Pl: ? / E: nct] (Pop; dep) 1-2 Adolescent, băiețandru, flăcău, holtei etc. (ștrengar și haimana, destrăbălat). 3 Om de nimic, ticălos. 4 Om imoral, depravat, destrăbălat.

  1. Variantă nedefinită în MDA2 — LauraGellner

PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Popular și depreciativ) Flăcăiandru, adolescent. Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36. Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229. ♦ Om de nimic, ticălos. Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134. Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prașcău, prașcăi, s.m. – (pop.) Băiețandru, ștrengar. – Et. nec. (DEX, MDA).

Intrare: prașcău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prașcău
  • prașcăul
  • prașcău‑
plural
  • prașcăi
  • prașcăii
genitiv-dativ singular
  • prașcău
  • prașcăului
plural
  • prașcăi
  • prașcăilor
vocativ singular
  • prașcăule
plural
  • prașcăilor
plășcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăscău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prășcau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prașcău, prașcăisubstantiv masculin

  • 1. popular Băiețandru ștrengar și haimana. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36. DLRLC
    • format_quote Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229. DLRLC
    • 1.1. Om de nimic, ticălos; om imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ticălos
      • format_quote Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134. DLRLC
      • format_quote Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.