18 definiții pentru prăpădi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.

prăpădi [At: PSALT. 293 / Pzi: ~desc, (reg) prăpăd / E: slv пропасти, -падж] 1- 2 vtr (A face să dispară sau) a dispărea prin violență de pe fața pământului Si: a (se) face praf, a (se) nimici, a (se) distruge. 3-4 vtr (Spc; îvp) A (se) nărui. 5-6 vtr A (se) ruina. 7-8 vtr A (se) strica. 9 vt A duce la pierzanie Si: a nenoroci, (reg) a prăpădui (1). 10 vt (Pop) A risipi bani, averi, bunuri materiale Si: a cheltui, a irosi, (reg) a prăpădui (2). 11 vt (Pop) A omorî. 12 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau cu bătaia) A bate foarte tare pe cineva. 13 vr A muri. 14 vr (Îe) A se ~ după (sau, rar, de) ceva sau cineva A-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. 15 vr (Îae) A iubi foarte mult. 16 vr (Îe) A se ~ cu firea A se agita foarte mult. 17 vr (Îae) A-și face prea multe griji Si: a se consuma. 18 vr (Reg) A se sinucide. 19 vr (Îrg) A înceta să mai existe Si: a dispărea. 20 vt (Reg) A pierde pe cineva sau ceva. 21 vt (Înv; îe) A-și ~ călcâiele A fugi foarte repede. 22 vt (Înv) A rămâne, în parte sau integral, lipsit de facultăți fizice sau intelectuale, sentimente etc., posedate anterior Si: a pierde. 23 vt (Înv) A nu se mai putea folosi de facultăți fizice sau intelectuale care funcționau anterior Si: a pierde. 24-25 vt (Reg) (A nu mai recunoaște sau) a nu găsi drumul Si: a rătăci. 26 vt (Reg) A pierde din ochi din cauza depărtării sau a unui obstacol. 27 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) din ochi A iubi pe cineva nespus de mult. 28 vr A se face nevăzut Si: a dispărea. 29 vr (Fam; îe) A se ~ de râs (sau de plâns, de rușine) A râde sau a plânge, a-i fi rușine foarte tare. 30 vr (Fam; îe) A se ~ de dorul cuiva sau a ceva A dori foarte mult.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A nimici, a distruge (intenționat, cu rea-voință). Leșii, stăpîne,. au prăpădit și au ars tot. SADOVEANU, O. I 263. A venit... un regiment de călăreți și toate oalele mi le-a spart, a trecut cu caii peste ele și ce cîștigasem ieri, tot îmi prăpădi azi. RETEGANUL, P. II 20. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea. EMINESCU, N. 7. ◊ Absol. Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată. EMINESCU, O. I 148. ◊ Refl. Se prăpădiră toate corturile lor. ISPIRESCU, M. V. 25. 2. Tranz. (Mai ales în Mold., Transilv.) A pierde (1), a risipi. Cam mormăia uneori că prăpădește prea mult petrol. REBREANU, I. 62. Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase și moștenirea de la tată-său pe deasupra. NEGRUZZI, S. I 81. Frățioare, ce ești scîrbit? Ori boii i-ai prăpădit? ȘEZ. I 45. ◊ Fig. Au apucat-o la fugă de-și prăpădea călcîiele. SBIERA, P. 241. ◊ (Cu privire la abstracte) Cu pasul m-au rătăcit, Cu glasul m-au amețit; Liniștea mi-am prăpădit! ALECSANDRI, P. P. 270. ◊ (Popular) De pe la înțercători am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. ♦ A irosi. Eu n-am vreme de prăpădit; am grabă să mă duc la treburile mele. SADOVEANU, O. E. 213. Crezi că mie nu mi-e milă să te văd umblînd mereu, Prăpădindu-ți tinerețea în războiul ăsta greu? EFTIMIU, Î. 97. Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! REBREANU, R. I 198. 3. Tranz. (Cu privire la ființe) A face să-și piardă viața, a ucide, a omorî. Dacă nu era un cioban mai bătrîn și mai milos care să-l scape, îl prăpădeau haitele ciobănești. GALACTION, O. I 87. Zîna, spăimîntată, zise lui Făt-Frumos: fă-te ce te-iface, că te prăpădește zmeul! CREANGĂ, O. A. 278. Cu inima vitează ea trece pretutindeni, prăpădind odrasla fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 56. ◊ Fig. Cîțiva pași mai erau de făcut, dar nu mai avea putere Teama că Sandu se preface îl prăpădea. MIRONESCU, S. A. 73. Gîndește, mîndro, gîndește, Că dorul mă prăpădește. HODOȘ, P. P. 82. 4. Refl. A-și pierde viața, a muri. Tata și mama au murit în sărăcie și pedeapsă; s-au prăpădit în brațele mele. SADOVEANU, P. M. 145. Ideea că-i tînără și se prăpădește fără vreme, îi rupea mima. VLAHUȚĂ, N. 152. Împărate, împărate! Lasă-te, nu te mai bate; De cînd focul ai pornit Mulți vornici s-au prăpădit. ALECSANDRI, P. P. 296. ◊ (Prin exagerare) Cînd trag din cimpoi... sar căprioarele de se prăpădesc. ALECSANDRI, T. 243. ◊ Expr. A se prăpădi de rîs (de plîns, de rușine etc.) = a rîde (a plînge etc.) foarte tare. O să se prăpădească lumea de rîs. CAMIL PETRESCU, O. II 13. Să se prăpădească băiatul de rușine cînd văzu că pe dînsul îl cheamă! Se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci. ISPIRESCU, L. 387. Să-l vezi ce caraghios e. cu țigara-n gură, să te prăpădești de rîs. CARAGIALE, O. II 166. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi pe cineva sau a-i plăcea ceva foarte mult. Nu se prăpădea de loc după comorile lin. REBREANU, R. I 54. De cînd era mititel se prăpădea după gravuri. VLAHUȚĂ, O. A. 446. A prăpădi pe cineva (sau, refl. reciproc, a se prăpădi) din ochi = a iubi pe cineva (sau a se iubi unul cu altul) nespus de mult; a (se) pierde din ochi. Harap-Alb o prăpădea din ochi de dragă ce-i era. CREANGĂ, O. A. 263. Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult. A se prăpădi cu firea v. fire. 5. Refl. (Rar) A dispărea. Cîteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pilcuri de strujeni uscați care pîrîiau, și dintr-o dată se prăpădea sub vălul de ceață. SADOVEANU, O. I 361.

A PRĂPĂDÍ ~ésc tranz. 1) A înceta de a mai poseda; a nu mai avea în posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face să se prăpădească; a distruge; a nimici. 4) A înceta de a mai avea în câmpul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afecțiune deosebită (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

A SE PRĂPĂDÍ mă ~ésc intranz. A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se pierde; ◊ ~ de râs a râde mult și cu poftă. ~ de rușine a se rușina foarte tare. ~ după cineva (sau ceva) a-i plăcea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam

prăpădì v. 1. a extermina: vine ca să te prăpădească ISP.; 2. a leșina: a se prăpădi de râs, de plâns. [Slav. PROPADÕ, a peri (lit. a face să cază într’o groapă)].

prăpădésc v. tr. (bg. propádam, d. vsl. *pro-padati, pro-pastĭ, a se despica, propadĭ, crăpătură, propastĭ, prăpastie, d. pastĭ, a cădea; rus. propadátĭ, propástĭ, a peri. V. nă-pădesc). Nimicesc, ucid: boala l-a prăpădit. Stric, distrug: ploaĭa ĭ-a prăpădit marfa. Perd, risipesc: șĭ-a prăpădit averea în negoț. Perd din mînă, scap (Mold.): copilu a prăpădit baniĭ în ĭarbă. A te prăpădi de rîs orĭ de plîns, a leșina, a nu maĭ putea de rîs orĭ de plîns.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăpădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădesc, imperf. 3 sg. prăpădea; conj. prez. 3 să prăpădească

prăpădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpădeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂPĂDÍ vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în cale.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. v. muri. 6. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a se ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. mistui. 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. v. cheltui.

PRĂPĂDÍ vb. v. asasina, dărăpăna, dărâma, dispărea, nărui, omorî, pierde, pieri, prăbuși, prăvăli, rătăci, risipi, suprima, surpa, ucide.

PRĂPĂDI vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în cale.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ populația.) 4. a distruge, a nimici, a potopi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amiază.) 6. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a se ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a distruge, a mistui, a nimici. (Focul a ~ totul.) 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.)

prăpădi vb. v. ASASINA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. DISPĂREA. NĂRUI. OMORÎ. PIERDE. PIERI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂTĂCI. RISIPI. SUPRIMA. SURPA. UCIDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb.1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie.Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se prăpădi (după cineva / ceva) expr. v. a pierde din ochi.

a se prăpădi cu firea expr. 1. a-și da foarte mare osteneală, a face eforturi deosebite. 2. a-și face foarte multe griji, a se consuma.

a se prăpădi de plâns expr. a plânge foarte tare.

a se prăpădi de râs expr. a râde foarte tare.

Intrare: prăpădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăpădi
  • prăpădire
  • prăpădit
  • prăpăditu‑
  • prăpădind
  • prăpădindu‑
singular plural
  • prăpădește
  • prăpădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăpădesc
(să)
  • prăpădesc
  • prăpădeam
  • prăpădii
  • prăpădisem
a II-a (tu)
  • prăpădești
(să)
  • prăpădești
  • prăpădeai
  • prăpădiși
  • prăpădiseși
a III-a (el, ea)
  • prăpădește
(să)
  • prăpădească
  • prăpădea
  • prăpădi
  • prăpădise
plural I (noi)
  • prăpădim
(să)
  • prăpădim
  • prăpădeam
  • prăpădirăm
  • prăpădiserăm
  • prăpădisem
a II-a (voi)
  • prăpădiți
(să)
  • prăpădiți
  • prăpădeați
  • prăpădirăți
  • prăpădiserăți
  • prăpădiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăpădesc
(să)
  • prăpădească
  • prăpădeau
  • prăpădi
  • prăpădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăpădi, prăpădescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Leșii, stăpîne, au prăpădit și au ars tot. SADOVEANU, O. I 263. DLRLC
    • format_quote A venit... un regiment de călăreți și toate oalele mi le-a spart, a trecut cu caii peste ele și ce cîștigasem ieri, tot îmi prăpădi azi. RETEGANUL, P. II 20. DLRLC
    • format_quote Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea. EMINESCU, N. 7. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Se prăpădiră toate corturile lor. ISPIRESCU, M. V. 25. DLRLC
  • 2. tranzitiv Omorî, răpune, ucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă nu era un cioban mai bătrîn și mai milos care să-l scape, îl prăpădeau haitele ciobănești. GALACTION, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Zîna, spăimîntată, zise lui Făt-Frumos: fă-te ce te-i face, că te prăpădește zmeul! CREANGĂ, O. A. 278. DLRLC
    • format_quote Cu inima vitează ea trece pretutindeni, prăpădind odrasla fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 56. DLRLC
    • format_quote figurat Cîțiva pași mai erau de făcut, dar nu mai avea putere... Teama că Sandu se preface îl prăpădea. MIRONESCU, S. A. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndește, mîndro, gîndește, Că dorul mă prăpădește. HODOȘ, P. P. 82. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A-și pierde viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri pieri
      • format_quote Tata și mama au murit în sărăcie și pedeapsă; s-au prăpădit în brațele mele. SADOVEANU, P. M. 145. DLRLC
      • format_quote Ideea că-i tînără și se prăpădește fără vreme, îi rupea inima. VLAHUȚĂ, N. 152. DLRLC
      • format_quote Împărate, împărate! Lasă-te, nu te mai bate; De cînd focul ai pornit Mulți vornici s-au prăpădit. ALECSANDRI, P. P. 296. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Cînd trag din cimpoi... sar căprioarele de se prăpădesc. ALECSANDRI, T. 243. DLRLC
      • chat_bubble A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote O să se prăpădească lumea de rîs. CAMIL PETRESCU, O. II 13. DLRLC
        • format_quote Să se prăpădească băiatul de rușine cînd văzu că pe dînsul îl cheamă! Se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci. ISPIRESCU, L. 387. DLRLC
        • format_quote Să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești de rîs. CARAGIALE, O. II 166. DLRLC
      • chat_bubble A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nu se prăpădea de loc după comorile lui. REBREANU, R. I 54. DLRLC
        • format_quote De cînd era mititel se prăpădea după gravuri. VLAHUȚĂ, O. A. 446. DLRLC
      • chat_bubble A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: dori
      • chat_bubble tranzitiv A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: iubi
        • format_quote Harap-Alb o prăpădea din ochi de dragă ce-i era. CREANGĂ, O. A. 263. DLRLC
        • format_quote reflexiv Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
      • chat_bubble A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: consuma
  • 3. tranzitiv popular A pierde un bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cam mormăia uneori că prăpădește prea mult petrol. REBREANU, I. 62. DLRLC
    • format_quote Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase și moștenirea de la tată-său pe deasupra. NEGRUZZI, S. I 81. DLRLC
    • format_quote Frățioare, ce ești scîrbit? Ori boii i-ai prăpădit? ȘEZ. I 45. DLRLC
    • format_quote figurat Au apucat-o la fugă de-și prăpădea călcîiele. SBIERA, P. 241. DLRLC
    • format_quote Cu pasul m-au rătăcit, Cu glasul m-au amețit; Liniștea mi-am prăpădit! ALECSANDRI, P. P. 270. DLRLC
    • format_quote Eu n-am vreme de prăpădit; am grabă să mă duc la treburile mele. SADOVEANU, O. E. 213. DLRLC
    • format_quote Crezi că mie nu mi-e milă să te văd umblînd mereu, Prăpădindu-ți tinerețea în războiul ăsta greu? EFTIMIU, Î. 97. DLRLC
    • format_quote Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! REBREANU, R. I 198. DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A nu mai recunoaște, a nu mai găsi. DEX '98
    sinonime: rătăci
    • format_quote De pe la înțercători am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
    • 4.1. A nu mai vedea, a pierde din ochi. DEX '09 DEX '98
    • 4.2. reflexiv A se face nevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dispărea
      • format_quote Cîteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pîlcuri de strujeni uscați care pîrîiau, și dintr-o dată se prăpădea sub vălul de ceață. SADOVEANU, O. I 361. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.