PRĂȘITOARE, prășitori și prășitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104.

PRĂȘITOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare

prășitoare f. sapă ori mașină cu care se prășește.

prășitoáre f., pl. orĭ. Sapă de prășit (pe alocurea de o formă specială).

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși¹ + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește¹ (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși¹ (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește¹ (1). 5 smf Persoană care prășește¹ (1). 6 sf (Reg) Loc prășit².

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor.

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare, pl. prășitori