PRĂVITURĂ s. f. (Mold., Ban.) Înfățișare. A: Întru carea [carie] am scris ...și alte multe de treabă pentru ceale ce sînt, de a cugetâcioase și sîmțecioase prăvitură, adecă socoteală lumii ceii nevădzute și ceii vădzute. DOSOFTEI, VS. C: Previturĕ. Aspectus. AC, 363. Variante: previtură (AC, 363). Etimologie: prăvi + suf. -tură. Cf. f a i.

PREVITURĂ s.f. v. prăvitură.