PRĂPĂȘTENIE s. f. (Olt., Trans. SE] Prăpastie. B: Pururea mă ascunzu în pustii și măguri, întru vrătoape și întru propășteniile pămîntului. CAZANIE 1642. C: Are el întru sine pre alocurea munți înalți și văi adînci și dealure și prăpăștenie. COSM. 1693-1703, 68^v. Variante: propăștenie (CAZANIE 1642). Etimologie: prăpastie + suf. -enie.