opțiuni
  • info

19 definiții pentru prăfui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂFUI, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.

PRĂFUI, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.

prăfui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ăhui, ~ăvui, (reg) ~ăui / Pzi: ~esc, (rar) prăfui / E: praf + -ui] 1-2 vtr A (se) acoperi cu un strat de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 3-4 vtr A (se) umple de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 5 vt (Rar) A împrăștia ca un praf. 6 vr (Rar) A se așeza ca praful peste ceva. 7 vt (Imp) A pulveriza cu un lichid. 8-9 vtr A (se) transforma în praf sau în particule foarte mici. 10 vt (Trs) A curăța de praf. 11 vt (Îrg) A ridica praful.

PRĂFUI, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu praf. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. ♦ A împrăștia praf. (Poetic) Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. ♦ A transforma un material în praf; a pulveriza. ♦ Refl. (Rar) A se așeza ca un strat de praf. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50.

A PRĂFUI ~iesc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui

A SE PRĂFUI mă ~iesc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui

prăfuì v. 1. a scutura de praf; 2. a se umplea de praf.

prăhui v vz prăfui

prăui v vz prăfui

prăvui v vz prăfui

prăfuĭésc v. tr. (d. praf). Vest. Colbăĭesc, umplu de praf: haĭne prăfuite. Scutur de colb (desprăfuĭesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, 3 sg. prăfuiește, imperf. 1 prăfuiam; conj. prez. 1 sg. să prăfuiesc, 3 să prăfuiască

prăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, imperf. 3 sg. prăfuia; conj. prez. 3 să prăfuiască

prăfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, imperf. 3 sg. prăfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiască

prăfui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, conj. prăfuiască)

prăfuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂFUI vb. v. pudra.

PRĂFUI vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)

PRĂFUI vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)

prăfui vb. v. PUDRA.

Intrare: prăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăfui
  • prăfuire
  • prăfuit
  • prăfuitu‑
  • prăfuind
  • prăfuindu‑
 singular plural
  • prăfuiește
  • prăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăfuiesc
 (să)
  • prăfuiesc
  • prăfuiam
  • prăfuii
  • prăfuisem
a II-a (tu)
  • prăfuiești
 (să)
  • prăfuiești
  • prăfuiai
  • prăfuiși
  • prăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăfuiește
 (să)
  • prăfuiască
  • prăfuia
  • prăfui
  • prăfuise
plural I (noi)
  • prăfuim
 (să)
  • prăfuim
  • prăfuiam
  • prăfuirăm
  • prăfuiserăm
  • prăfuisem
a II-a (voi)
  • prăfuiți
 (să)
  • prăfuiți
  • prăfuiați
  • prăfuirăți
  • prăfuiserăți
  • prăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăfuiesc
 (să)
  • prăfuiască
  • prăfuiau
  • prăfuiră
  • prăfuiseră
prăhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăvui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăfui, prăfuiescverb

  • 1. A (se) acoperi cu un strat de praf, a (se) umple de praf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colbăi pudra
    • format_quote Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. DLRLC
    • format_quote Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. DLRLC
    • 1.1. A împrăștia praf. DLRLC
      • format_quote poetic Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. DLRLC
  • 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărunți pulveriza
    • 2.1. prin extensiune A (se) spulbera. DEX '09 DEX '98
      sinonime: spulbera
    • 2.2. Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. DEX '09 DEX '98
    • 2.3. reflexiv rar A se așeza ca un strat de praf. DLRLC
      • format_quote Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
etimologie:
  • Praf + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.