opțiuni
  • info

6 definiții pentru prășitoare (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITOR 2, -OARE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂȘITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

Intrare: prășitoare (persoană)
prășitoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
  • prășitoare
  • prășitoareo
plural
  • prășitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prășitor, prășitorisubstantiv masculin
prășitoare, prășitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. DLRLC
    • format_quote Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
etimologie:
  • Prăși + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.