POȘOVOAICA s. f. art. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

POȘOVAICĂ s. f. v. poșovoaică.

POȘOVOAICĂ s. f. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: poșovaica s. f.] – Et. nec.

poșovaică sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. 81 / V: ~voaică / Pl: ? / E: cf poșovăi] (Ban) 1 Glumă. 2 (Pex) Minciună. 3 Înșelătorie. 4 (Îlv) A umbla cu ~ca A minți. 5 (Îal) A înșela. 6 Piedică ce se pune cuiva ca să cadă. 7-9 (art) Dansuri populare din zona Caransebeșului, Făgărașului etc., de tipul (brâului) (hațeganei ori) asemănător cu călușarii, cu mișcare în general vioaie. 10-12 Melodie după care se execută poșovoaica (7-9). 13 Epitet dat unui om care merge legănat.

poșovoaică sf vz poșovaică

poșovoaica (dans) s. f. art., neart. poșovoaică, g.-d. art. poșovoaicii

poșovoaica (dans) s. f. art., neart. poșovoaică, g.-d. art. poșovoaicii

poșovoaica s. f. art.

POȘOVAICĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

poșovaică s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

poșovaică (-ci), s. f. – 1. Glumă, distracție. – 2. Un anumit dans. Sb. pošva „acțiunea de a-și petrece noaptea”, probabil fiind vorba de distracții de ajun, cf. vorbe de clacă. În Banat.

poșovaică, s.f. (reg.) 1. glumă; minciună, înșelătorie. 2. piedică (pusă cuiva să cadă). 3. (art.) numele mai multor dansuri populare și melodia după care acesta se cântă (asemănătoare cu brâulețul, hațegana sau călușarii).

POȘOVÁICA s. f. art. 1. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului, cu ritm binar și mișcare vioaie; melodia după care se execută acest dans. 2. Dans popular românesc, asemănător cu hațegana, răspândit în zona Făgărașului; melodia după care se execută acest dans.