O definiție pentru povățuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
povățuit, ~ă a [At: AR (1829), 342/16 / Pl: ~iți, ~e / E: povățui] 1 (Pop; d. oameni) Care a primit un sfat în legătură cu luarea unei hotărâri, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei anumite situații etc. 2 (Înv) Guvernat. 3 (Îvr) Învățat. 4 (Îvr) Inițiat. 5 (Înv) Indicat. 6 (D. o unitate militară) Condus. 7 (Înv) Impus. 8 (Înv) Ordonat. 9 (Înv) Hotărât.
Intrare: povățuit
povățuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)