9 definiții pentru potrivit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit. ◊ Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o depărtare potrivită.V. potrivi.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit. ◊ Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o depărtare potrivită.V. potrivi.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care se potrivește (bine), care se armonizează sau are însușiri comune cu cineva sau cu ceva. Tu și cu talpa-iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite, cu întîiul ei bărbat și moartea îl seceră. NEGRUZZI, S. I 41. De mîndrie boul stăpînit, Se credea că este decît toți mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. ALEXANDRESCU, P. 64. 2. Corespunzător, indicat, apt pentru..., bun de..., adecvat. Totul era în regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale ascunse și de mult pregătite. C. PETRESCU, C. V. III. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lele copiii... cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți. CREANGĂ, P. 292. Au găsit într-un loc prundos niște pietre... din care au ales una potrivită trebuinții sale. DRĂGHICI, R. 53. ◊ Loc. adv. Potrivit (cu)... = în conformitate cu; în raport cu; după, conform. Unii dintre acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează, căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. Încăpățînarea lui creștea potrivit cu stăruințele ei. CARAGIALE, S. 80. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. ♦ Bine ales, nimerit, indicat. În jurul lor se țesea lumea bîlciului. Unii se opreau și-i priveau zîmbind o clipă. Mitrea simți că locul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-și spună. SADOVEANU, M. C. 80. Rupe din gard vreascuri, cînd nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, Pe cînd toată lumea doarme liniștită. COȘBUC, P. I 252. Răspunsul este nu numai caracteristic, dar și potrivit. NEGRUZZI, S. I 315. ◊ (Adverbial) Spune-mi, bre omule, cine te-a învățat pe tine să răspunzi așa de potrivit. ISPIRESCU, L. 178. 3. Aranjat, așezat; alcătuit, întocmit, făcut, meșteșugit. Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam, potrivit între bîrne. GALACTION, O. I 42. Își face... un lăcaș... potrivit pe a lin vrere. CONACHI, P. 263. ◊ Cheie potrivită = cheie falsă, v. fals. 4. Moderat, temperat; de mijloc. Pe malul dimpotrivă, la o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62.

potrivit a. 1. asemenea: amândoi sunt foarte potriviți; 2. mijlociu, moderat: om potrivit; 3. convenabil: baie potrivită de caldă ISP. ║ adv. 1. cuviincios: răspunde potrivit; 2. cumpătat: să bei potrivit.

potrivít, -ă adj. Care se potrivește, care convine alăturea de altu: doĭ tinerĭ potrivițĭ. Mijlociŭ, moderat, cît trebuĭe, nu prea: mărime potrivită, căldură potrivită, gusturĭ potrivite. Conform: un ordin potrivit situațiuniĭ saŭ cu situațiunea. Adv. Convenabil, cuviincĭos: a răspunde potrivit. Moderat: a bea potrivit. După, conform: potrivit legiĭ saŭ cu legea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*potrivít1 (po-tri-) adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTRIVÍT adj., adv. 1. adj. v. mijlociu. 2. adj. v. convenabil. 3. adj. v. blând. 4. adj. v. armonios. 5. adj. v. nimerit. 6. adv. v. recomandabil. 7. adv. v. conform. 8. adj. v. propriu. 9. adj. v. binevenit. 10. adj. v. favorabil. 11. adj. v. apt. 12. adj. v. mediocru.

POTRIVIT adj., adv. 1. adj. mijlociu. (De statură, de mărime ~.) 2. adj. acceptabil, accesibil, convenabil, moderat, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Prețuri ~.) 3. adj. blînd, moderat, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 4. adj. armonios. (Culori ~.) 5. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent. (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru...) 6. adv. adecvat, indicat, nimerit, oportun, recomandabil. (Nu e ~ să...) 7. adv. conform, după. (A lucrat ~ planului.) 8. adj. adecvat, bun, indicat, nimerit, propriu. (Un teren ~ pentru arte.) 9. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 10. adj. apt, bun, capabil, convenabil, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 11. adj. comun, mediocru, mijlociu. (Un elev ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

THE RIGHT MAN IN THE RIGHT PLACE (engl.) omul potrivit la locul potrivit – Din discursul rostit de Sir Austen Henry Layard, în parlament, la 15 ian. 1855.

Intrare: potrivit (adj.)
potrivit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: po-tri-vit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivit
  • potrivitul
  • potrivitu‑
  • potrivi
  • potrivita
plural
  • potriviți
  • potriviții
  • potrivite
  • potrivitele
genitiv-dativ singular
  • potrivit
  • potrivitului
  • potrivite
  • potrivitei
plural
  • potriviți
  • potriviților
  • potrivite
  • potrivitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

potrivit (adj.)

  • 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: asemenea (adj.) antonime: nepotrivit 3 exemple
    exemple
    • Tu și cu talpa-iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318.
      surse: DLRLC
    • Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite, cu întîiul ei bărbat și moartea îl seceră. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC
    • De mîndrie boul stăpînit, Se credea că este decît toți mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. ALEXANDRESCU, P. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. Corespunzător (scopului urmărit).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: adecvat nimerit 3 exemple
    exemple
    • Totul era în regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale ascunse și de mult pregătite. C. PETRESCU, C. V. III.
      surse: DLRLC
    • În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lele copiii... cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți. CREANGĂ, P. 292.
      surse: DLRLC
    • Au găsit într-un loc prundos niște pietre... din care au ales una potrivită trebuinții sale. DRĂGHICI, R. 53.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu...
      surse: DEX '09 un exemplu
      exemple
      • Unii dintre acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează, căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. locuțiune adverbială Potrivit (cu)... = în conformitate cu; în raport cu.
        surse: DLRLC sinonime: conform după 2 exemple
        exemple
        • Încăpățînarea lui creștea potrivit cu stăruințele ei. CARAGIALE, S. 80.
          surse: DLRLC
        • Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245.
          surse: DLRLC
    • 2.2. Bine ales.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: indicat nimerit 4 exemple
      exemple
      • În jurul lor se țesea lumea bîlciului. Unii se opreau și-i priveau zîmbind o clipă. Mitrea simți că locul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-și spună. SADOVEANU, M. C. 80.
        surse: DLRLC
      • Rupe din gard vreascuri, cînd nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, Pe cînd toată lumea doarme liniștită. COȘBUC, P. I 252.
        surse: DLRLC
      • Răspunsul este nu numai caracteristic, dar și potrivit. NEGRUZZI, S. I 315.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Spune-mi, bre omule, cine te-a învățat pe tine să răspunzi așa de potrivit. ISPIRESCU, L. 178.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam, potrivit între bîrne. GALACTION, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Își face... un lăcaș... potrivit pe a lin vrere. CONACHI, P. 263.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 4. De mijloc.
    exemple
    • Pe malul dimpotrivă, la o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi potrivi
    surse: DEX '09 DEX '98