19 definiții pentru post (slujbă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un agent de circulație. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat pentru a da primele îngrijiri medicale. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

post1 sn [At: (a. 1819) URICARIUL I, 127 / V: (înv) sf / Pl: ~uri / E: fr poste, ger Posten] 1 Loc de muncă, într-o anumită ierarhie administrativă, ocupat de cineva numit de obicei prin decizia unei autorități superioare Si: funcție, slujbă. 2 (Fam; îe) A fi pe ~ de... A executa în mod temporar în locul altcuiva rolul de... 3 (Îlav) La ~ (sau la ~ul meu, al tău etc.) Prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. 4 (Înv) Autoritate publică reprezentată printr-o persoană care îndeplinește anumite funcții administrative. 5 Loc în care se găsește un planton, o santinelă, în timpul serviciului de gardă. 6 (Pex) Serviciu de gardă al santinelei. 7 (Rar) Santinelă. 8-9 (Loc unde se găsește o) formație militară restrânsă care execută unele operații. 10 Unitate de polițiști sau jandarmi, în trecut, de milițieni, însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală. 11 (Pex) Local unde funcționează o unitate de poliție. 12 Loc unde stă un polițist, în trecut, un sergent de stradă, însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi, cu paza unei clădiri etc. 13 (Udp „de”) Instalație fixă sau mobilă care cuprinde aparatele necesare pentru efectuarea anumitor operații tehnice. 14 (Pex) Loc, spațiu special amenajat pentru desfășurarea unei activități tehnice. 15 (Pex) Loc pe care îl ocupă în mod obișnuit cineva într-un ansamblu, într-un loc în care se desfășoară o anumită activitate. 16 (Îs) ~ de mișcare Loc pentru deservirea circulației trenurilor. 17 (Îs) ~ (sanitar) de (prim) ajutor Ansamblu al încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate și bolnavilor. 18 (Spc) Ansamblu al aparatelor sau dispozitivelor necesare transmiterii unor emisiuni de radio sau de televiziune. 19 (Pex) Loc de unde se transmit emisiuni de radio sau de televiziune. 20 Categorie în care sunt introduse, într-o evidență contabilă, sume de bani, materiale etc. 21 Element de activ sau pasiv înscris într-un bilanț, care reprezintă soldul unuia sau mai multor conturi. 22 Rubrică corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate.

POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. A doua zi și-a luat postul în primire. SAHIA, N. 109. Aflînd că postul de director al noului teatru comunal din Iași nu este pînă acum ocupat, îmi permit a vă oferi pentru acest post serviciile mele. CARAGIALE, O. VII 481. Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde că vor pute ocupa iarăși posturi, ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Loc. adj. și adv. La post (sau la postul lui, lor etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Tipografii, la postul lor, Ciocănesc, supraveghează, numără, Pregătesc cuvîntului aripi de zbor. DRAGOMIR, P. 11. 2. Locul unde se găsește o formație militară însărcinată cu executarea unor operații militare; p. ext. formația militară respectivă. Găsiră un post al regimentului de roșiori. DUMITRIU, N. 122. Aproape de tranșeea lor Vom face aci un post înaintat. CAMIL PETRESCU, V. 37. ◊ (Urmat de determinări indicînd felul, natura, scopul etc.) Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. REBREANU, P. S. 83. Într-un minut toți vînătorii se împărțiră pe la posturile lor de pîndă. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Unitate de milițieni (în trecut, de jandarmi), însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o comună rurală; p. ext. localul unde funcționează unitatea respectivă. La postul de miliție nu-l găsiră pe șef, care era plecat în alt sat. DUMITRIU, N. 153. Mai tîrziu, ar fi putut ajunge șeful unui post, frumos îmbrăcat în uniformă, mai mare peste tot satul. BOGZA, C. O. 273. Toată lumea din sat, adunată în fața postului de jandarmi, cerea cu îndîrjire șefului de post eliberarea din arest a sfătuitorului ei, Gheorghe a Paraschivei. BUJOR, S. 156. ♦ Locul unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinela însăși. Cînd eram în post tăceam ore, ce ore, zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. Grupuri de soldați înarmați alergau zoriți, din toate părțile. Posturile se îndoiau pe la gherete. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. ♦ Locul unde stă un milițian însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. ♦ Punct sau element situat la (mare) distanță de centrul de care depinde. După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei, un post înaintat al vechiului continent. BART, S. M. 48. 3. Instalație cuprinzînd aparatele necesare pentru executarea unor anumite operații tehnice. Post telefonic.Toți ofițerii își luară locurile obișnuite pe punte. Secundul trecu la postul de manevră al ancorei. BART, E. 131. ♦ Loc în care se desfășoară o activitate (în special tehnică), sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei operații. Post de observație. ♦ Loc pe care îl ocupă o piesă sau un dispozitiv de fixare sau de prelucrare la o mașină combinată. 4. Categorie în care sînt introduse, într-o evidență contabilă, sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru, de contabilitate.

POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzînd aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].

POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)

POST1 ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

POST-3: ~factum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.

post n. 1. locul unde soldatul a fost pus de șeful său: a dezertat dela postul său; 2. corp de gardă și soldații ce-l formează: un mic post ca de 130 soldați turci OD.; 3. fig. funcțiune oarecare: post bine plătit. [Rus. POSTŬ (din fr. poste (m.)].

2) *post n., pl. urĭ (fr. poste, d. it. posto, care vine d. lat. pósitus, postus, pus; d. fr. vine germ. posten și rus. post, de unde vine rom. post, „funcțiune”. V. pozițiune). Locu unde un soldat saŭ alt om e pus ca să păzească orĭ să lupte: a muri la post. Soldațiĭ pușĭ de pază undeva: un post de 40 de soldațĭ. Fig. Funcțiune: a ocupa un post înalt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. posturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POST s. funcție, serviciu, slujbă, (înv. și reg.) poslușanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

post (posturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POST spațiu prevăzut de regulă cu instalații și aparatură necesară îndeplinirii unor activități tactice, tehnice sau de control pe linie de zbor. Postul de observare aeriană este amenajat pe lângă punctul de comandă al unei unități, în care observatorul aerian este dotat cu planșetă cu cerc azimutal și execută observarea spațiului aerian pentru a descoperi țintele aeriene și transmiterea datelor privind direcția, înălțimea și viteza de zbor, compunerea și natura țintei, acțiunile executate. Postul radiotehnic este constituit dintr-o subunitate din trupele radiotehnice destinată cercetării circulare a spațiului aerian în puncte anume stabilite și pentru asigurarea de radiolocație a zborurilor aviației de vânătoare și a trupelor de rachete antiaeriene.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă.

Intrare: post (slujbă)
post1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • post
  • postul
  • postu‑
plural
  • posturi
  • posturile
genitiv-dativ singular
  • post
  • postului
plural
  • posturi
  • posturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

post, posturisubstantiv neutru

  • 1. Funcție, slujbă. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A doua zi și-a luat postul în primire. SAHIA, N. 109. DLRLC
    • format_quote Aflînd că postul de director al noului teatru comunal din Iași nu este pînă acum ocupat, îmi permit a vă oferi pentru acest post serviciile mele. CARAGIALE, O. VII 481. DLRLC
    • format_quote Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde că vor pute ocupa iarăși posturi, ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tipografii, la postul lor, Ciocănesc, supraveghează, numără, Pregătesc cuvîntului aripi de zbor. DRAGOMIR, P. 11. DLRLC
  • 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Aproape de tranșeea lor Vom face aci un post înaintat. CAMIL PETRESCU, V. 37. DLRLC
    • format_quote Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. REBREANU, P. S. 83. DLRLC
    • format_quote Într-un minut toți vînătorii se împărțiră pe la posturile lor de pîndă. BOLINTINEANU, O. 329. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Formația militară respectivă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Găsiră un post al regimentului de roșiori. DUMITRIU, N. 122. DLRLC
    • 2.2. Unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai tîrziu, ar fi putut ajunge șeful unui post, frumos îmbrăcat în uniformă, mai mare peste tot satul. BOGZA, C. O. 273. DLRLC
      • format_quote Toată lumea din sat, adunată în fața postului de jandarmi, cerea cu îndîrjire șefului de post eliberarea din arest a sfătuitorului ei, Gheorghe a Paraschivei. BUJOR, S. 156. DLRLC
      • 2.2.1. prin extensiune Local unde funcționează unitatea respectivă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote La postul de miliție nu-l găsiră pe șef, care era plecat în alt sat. DUMITRIU, N. 153. DLRLC
    • 2.3. Loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă. DEX '09 DLRLC DN
      • 2.3.1. prin extensiune Serviciul de gardă al santinelei. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Cînd eram în post tăceam ore, ce ore, zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. DLRLC
        • 2.3.1.1. rar Santinelă. DEX '09 DLRLC
          sinonime: santinelă
          • format_quote Grupuri de soldați înarmați alergau zoriți, din toate părțile. Posturile se îndoiau pe la gherete. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. DLRLC
    • 2.4. Loc unde stă un agent de circulație. DEX '09 DLRLC
    • 2.5. Punct sau element situat la (mare) distanță de centrul de care depinde. DLRLC
      • format_quote După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei, un post înaintat al vechiului continent. BART, S. M. 48. DLRLC
  • 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Post telefonic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toți ofițerii își luară locurile obișnuite pe punte. Secundul trecu la postul de manevră al ancorei. BART, E. 131. DLRLC
    • 3.1. Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Post de observație. DEX '09 DLRLC
      • 3.1.1. Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. DEX '09
      • 3.1.2. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat pentru a da primele îngrijiri medicale. DEX '09 MDN '00
    • 3.2. Loc pe care îl ocupă o piesă sau un dispozitiv de fixare sau de prelucrare la o mașină combinată. DLRLC
  • 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.