posoacă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 12^r/3 / V: ~sacă, ~ocă / Pl: ? / E: pn posoka] 1 (Îrg) Sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană, în urma unei lovituri puternice. 2 (Reg; îe) A face ~ A omorî pe cineva zdrobindu-l cu totul. 3 (Trs; Mar) Spumă pe care o face cineva la gură. 4 (Reg; csnp) Terciuială, zdrobire. 5 (Reg) Murdărie. 6 (Buc; csnp) Mâncare rea.

POSOACĂ s. f. (Mold.) Sînge sau lichid amestecat cu sînge care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri). Multă posoacă cruntă ... cursă. DOSOFTEI,' VS. Etimologie: pol. posoka.

posoácă (oa dift.) f., pl. e (pol. posoka). Vechĭ. (Dos.). Puroĭ.

posacă sf vz posoacă¹

posocă sf vz posoacă¹

posoacă s. f. – Puroi. Sl., cf. pol. posoka (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, azi în Trans. și Olt.

posoacă s.f. 1. (înv. și reg.) sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană. 2. terciuială, zdrobire. 3. murdărie. 4. mâncare rea.