21 de definiții pentru poslușnic
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSLUȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslujnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.
poslușnic sm [At: PRAV. 279 / V: ~losnic, ~uginic, ~ujnic, proslujnic, pus~ / Pl: ~ici / E: slv послоушьникъ] (Înv) 1 Slujitor mănăstiresc sau boieresc care era scutit de dări. 2 (Pgn) Slujitor. 3 (Spc) Infirmier.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSLUȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslujnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSLUȘNIC, poslușnici, s. m. (Învechit) 1. Servitor, slujitor; (în special) servitor boieresc sau mănăstiresc scutit de bir către stat. Un ulcior mare cu vin roș, pe care-l ducea ca dar rudei sale poslușnicul rectorului. CONTEMPORANUL, III 654. Acești scutiți erau scutelnici și poslușnici boierilor și, în loc de a plăti dările lor către stat, le plăteau patronilor boieri, în bani sau în muncă. GHICA, S. A. 38. 2. Infirmier. Prin tîrgușoare, de se găsea cîte un... neamț ce în țara lui poate fusese poslușnic, iar aice trecea de doctor. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: poslujnic (ispirescu, la TDRG) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSLUȘNIC ~ci m. înv. Slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări. /<sl. poslušiniku
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSLUȘNIC s. m. (Mold., ȚR) Slujitor mănăstiresc sau boieresc, slugă, servitor. A: Patriarhul de va scrie la vreun poslușnic al său ... acest poslușnic nu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul. PRAV.: cf. DOSOFTEI. VS. B: Luă cu sine poslujnicul care-i rămăsese. ANON. CANTAC.; cf. NEAGOE; BIBLIA (1688); LET. 1758, 115r; MINEIUL (1776). Variante: poslujnic (ANON. CANTAC.). Etimologie: sl. pošlusinikŭ. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușitor. Cf. b i r i ș, c e l e d n i c.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poslúșnic m. (vsl. po-slušĭnikŭ, ascultător; bg. poslušnik, servitor la o mînăstire; rus. „ascultător, novice”. V. pre-slușnic). Vechĭ. Servitor mînăstiresc orĭ boĭeresc scutit de bir. Sec. 19. Infirmier. – Și -jnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSLUJNIC s. m. v. poslușnic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSLUJNIC s. m. v. poslușnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSLUJNIC s. m. v. poslușnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poslosnic sm vz poslușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posluginic sm vz poslușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poslujnic sm vz poslușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proslujnic sm vz poslușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puslușnic sm vz poslușnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSLUJNIC s.m. v. poșlușnic.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poslujnic m. 1. od. servitor boieresc sau mânăstiresc scutit de dări; 2. servitor în genere: poslujnici împărătești ISP. [Bulg. POSLUȘNIK, slugă la o mânăstire].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poslușnic s. m., pl. poslușnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poslușnic s. m., pl. poslușnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poslușnic s. m., pl. poslușnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSLUȘNIC s. v. om de serviciu, servitor, slugă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poslușnic s. v. OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
puslușnic s. m. v. poslușnic.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
poslușnic, poslușnicisubstantiv masculin
- 1. Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. DEX '09 DLRLC
- Acești scutiți erau scutelnici și poslușnici boierilor și, în loc de a plăti dările lor către stat, le plăteau patronilor boieri, în bani sau în muncă. GHICA, S. A. 38. DLRLC
-
- Un ulcior mare cu vin roș, pe care-l ducea ca dar rudei sale poslușnicul rectorului. CONTEMPORANUL, III 654. DLRLC
-
-
- 2. Infirmier. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: infirmier
- Prin tîrgușoare, de se găsea cîte un... neamț ce în țara lui poate fusese poslușnic, iar aice trecea de doctor. CONTEMPORANUL, VI 105. DLRLC
-
etimologie:
- poslušĩnikŭ DEX '98 DEX '09