8 definiții pentru posadă (pl. -ăzi)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSÁDĂ s.f. (În țările de limbă spaniolă) Han. [< sp. posada].

posadă f. cumpăna sau vârtejul cu care se ridică sau se lasă pietrele morii spre a face făina mai aspră sau mai moale. [Cf. slav. POSADITI, a așeza].

posádă f., pl. e și ăzĭ (sîrb. posada, „garnizoană”, rut. „așezare”, d. vsl. sîrb. rut. po-saditi, a așeza). Vechĭ. Post orĭ fort la frontieră. Azĭ. La moară, un fel de zăvor care face ca făina să ĭasă maĭ groasă orĭ maĭ măruntă. V. hadarag.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSÁDĂ s. (TEHN.) schimbătoare, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vârtej. (~ la pietrele morii.)

POSÁDĂ s. v. curătură, pichet, vamă.

POSA s. (TEHN.) schimbătoare, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vîrtej. (~ la pietrele morii.)

posa s. v. CURĂTURĂ. PICHET. VAMĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

posádă (posắzi), s. f.1. Cartier, periferie, suburbie. – 2. Post de graniță. – 3. Contribuție specială pentru menținerea unei fortărețe. – 4. Dispozitiv care reglează grosimea măcinișului. – Var. posad. Sl. posadŭ „cartier”, posada „așezare”, de la posaditi „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 323), cf. sad, răsad. Pentru contribuție, cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 145. – Der. posădi, vb. (Banat, a așeza), din sl., sb. posaditi; posadnică, s. f. (amantă), din sl. posadĭnica.

Intrare: posadă (pl. -ăzi)
posadă (pl. -ăzi) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posa
  • posada
plural
  • posăzi
  • posăzile
genitiv-dativ singular
  • posăzi
  • posăzii
plural
  • posăzi
  • posăzilor
vocativ singular
plural