13 definiții pentru poruncit porăncită porâncit poroncit purăncită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poruncit, ~ă [At: PSALT. HUR. 65v/14 / V: (îrg) ~rân~, (înv) ~rănci sf, ~ron~ a, ~ronci sf, purănci sf / Pl: ~ciți, ~e / E: porunci] 1-2 sn, a (Ceea ce este) cerut printr-o poruncă (1) Si: ordonat, (înv) orânduit, oprit Vz impus, pretins. 3-4 sn, a (Pop) (Ceea ce a fost) cerut să-i fie adus, pus la dispoziție, pentru a fi imediat consumat Si: comandat. 5-6 sf (Înv) Poruncă (1, 10).

PORUNCÍT, -Ă, porunciți, -te, adj. 1. Cerut printr-o poruncă, pretins, impus. Rînduiala hoțului la stîni era tot așa de tare. Bacii și oierii erau ținuți să-i puie la țiitorile poruncite tainul. SADOVEANU, O. L. 151. 2. Care a fost făcut sau executat în urma unei comenzi. (Substantivat) La o săptămînă, s-a întors vistiernicul la împărăție cu cele poruncite. SADOVEANU, D. P. 39. Podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. CREANGĂ, P. 85. – Variantă: (regional) poroncít, -ă (RUSSO, S. 72) adj.

porâncit, ~ă a, sf vz poruncit

poroncit, ~ă a, sf vz poruncit

PORONCÍ vb. IV v. porunci.

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.

PORONCÍT, -Ă adj. v. poruncit.

A PORUNCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziții (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronțiti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poruncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. și pl. porunceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUNCÍ vb. v. anunța, comunica, transmite, vesti.

PORUNCÍ vb. 1. v. ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ți ~ el!)

Intrare: poruncit
poruncit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncit
  • poruncitul
  • poruncitu‑
  • porunci
  • poruncita
plural
  • porunciți
  • porunciții
  • poruncite
  • poruncitele
genitiv-dativ singular
  • poruncit
  • poruncitului
  • poruncite
  • poruncitei
plural
  • porunciți
  • porunciților
  • poruncite
  • poruncitelor
vocativ singular
plural
porăncită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porâncit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poroncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroncit
  • poroncitul
  • poroncitu‑
  • poronci
  • poroncita
plural
  • poronciți
  • poronciții
  • poroncite
  • poroncitele
genitiv-dativ singular
  • poroncit
  • poroncitului
  • poroncite
  • poroncitei
plural
  • poronciți
  • poronciților
  • poroncite
  • poroncitelor
vocativ singular
plural
purăncită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)