6 definiții pentru poruncit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUNCÍT, -Ă, porunciți, -te, adj. 1. Cerut printr-o poruncă, pretins, impus. Rînduiala hoțului la stîni era tot așa de tare. Bacii și oierii erau ținuți să-i puie la țiitorile poruncite tainul. SADOVEANU, O. L. 151. 2. Care a fost făcut sau executat în urma unei comenzi. (Substantivat) La o săptămînă, s-a întors vistiernicul la împărăție cu cele poruncite. SADOVEANU, D. P. 39. Podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. CREANGĂ, P. 85. – Variantă: (regional) poroncít, -ă (RUSSO, S. 72) adj.

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.

A PORUNCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziții (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronțiti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poruncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. și pl. porunceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUNCÍ vb. v. anunța, comunica, transmite, vesti.

PORUNCÍ vb. 1. v. ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ți ~ el!)

Intrare: poruncit
poruncit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncit
  • poruncitul
  • poruncitu‑
  • porunci
  • poruncita
plural
  • porunciți
  • porunciții
  • poruncite
  • poruncitele
genitiv-dativ singular
  • poruncit
  • poruncitului
  • poruncite
  • poruncitei
plural
  • porunciți
  • porunciților
  • poruncite
  • poruncitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)