20 de definiții pentru porcușor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORCUȘOR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete întunecate pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele de deal sau de șes (Gobio gobio).Porc + suf. -ușor.

porcușor [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~rș~, (reg) ~cș~, ~cșor[1], poș~, procș~ / Pl: (1-6) ~i, (7-8) ~oare / E: porc + -ușor] 1-2 sm (Șhp) Porc (1) mic Si: (rar) porculean (1-2), porculeț (1-2), porcuț (4-5) (reg) poșorel (1-2). 3 sm (Șîs ~de vad, ~ de piatră) Pește mărunt din familia crapului, de culoare deschisă, cu pete negre de-a curmezișul spatelui, care trăiesc în apele dulci din regiunea de șes Si: (pop) porcoi (3), (reg) mreană porcească, morun2, murgoi, pește-moțănesc, pește-pestriț, pește-porcesc, pietrar, pietros, pitroc1, porcan (3), porcaș, porcănel, porcoiaș (4), porculean (3), porculete (2), porculeț (3), porcuț (1), rancă1 (Gobio gobio) 4 sm (Rar) Peștele Gobio uranoscopus. 5 sm (Rar) Peștele Gobio kessleri. 6 sm (Orn; reg) Ploier (6) ~-de-munte (Charadrius morinellus). 7 sn (Pop; reg; îf porșor) Porcoi (4). 8 sn (Reg; pgn; îaf) Porcoi (8). 9 av (Reg; îf poșor) Grămadă.

  1. A 2-a și a 3-a variantă sunt identice. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

PORCUȘOR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio).Porc + suf. -ușor.

PORCUȘOR, porcușori, s. m. Pește mărunt, din familia crapilor, cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu pete negre neregulate de-a curmezișul spatelui, cu două fire de mustăți în colțul gurii; trăiește în ape curgătoare sau bălți (Gobio gobis); pietroșel (2). Își aducea aminte de rătăcirile prin apă, de iezăturile de brazde, de goana după zvîrlugi și porcușori prin albia secată. SADOVEANU, O. IV 9. Acești pești mici... între care trebuie să cităm pre cei mai de frunte, porcușorii sînt destinați a împopora pîraiele cele cu apele mici. I. IONESCU, M. 94.

PORCUȘOR ~i m. (diminutiv de la porc) Pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; pește porcesc. /porc + suf. ~ușor

porcușor m. peștișor vânăt cu gura cam lătăreață, petrece în apele nămoloase (Cyprinus alburnus).

porcușór m. Porc mic (dar nu purcel). Un mic pește de rîŭ numit și petroșel (cyprinus albúrnus). Porcăraș.

porșar[1] sm, sn vz porcușor

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

porcușor s. m., pl. porcușori

+porcușor-de-Guineea (animal de companie) s. m., pl. porcușori-de-Guineea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORCUȘOR s. v. ploier de munte.

PORCUȘOR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, râbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

PORCUȘOR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, rîbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

Intrare: porcușor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcușor
  • porcușorul
  • porcușoru‑
plural
  • porcușori
  • porcușorii
genitiv-dativ singular
  • porcușor
  • porcușorului
plural
  • porcușori
  • porcușorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcșor
  • porcșorul
plural
  • porcșori
  • porcșorii
genitiv-dativ singular
  • porcșor
  • porcșorului
plural
  • porcșori
  • porcșorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porșar
  • porșarul
plural
  • porșari
  • porșarii
genitiv-dativ singular
  • porșar
  • porșarului
plural
  • porșari
  • porșarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porșor
  • porșorul
  • porșoru‑
plural
  • porșori
  • porșorii
genitiv-dativ singular
  • porșor
  • porșorului
plural
  • porșori
  • porșorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșor
  • poșorul
plural
  • poșori
  • poșorii
genitiv-dativ singular
  • poșor
  • poșorului
plural
  • poșori
  • poșorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procșor
  • procșorul
plural
  • procșori
  • procșorii
genitiv-dativ singular
  • procșor
  • procșorului
plural
  • procșori
  • procșorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

porcușor, porcușorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui porc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: porculeț
  • 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete întunecate pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele de deal sau de șes (Gobio gobio). DEX '09 DLRLC
    sinonime: pietroșel
    • format_quote Își aducea aminte de rătăcirile prin apă, de iezăturile de brazde, de goana după zvîrlugi și porcușori prin albia secată. SADOVEANU, O. IV 9. DLRLC
    • format_quote Acești pești mici... între care trebuie să cităm pre cei mai de frunte, porcușorii sînt destinați a împopora pîraiele cele cu apele mici. I. IONESCU, M. 94. DLRLC
etimologie:
  • Porc + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.