35 de definiții pentru porție porțiune porță porțâion porțâu porțion porțon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, destinată a fi utilizată într-un interval de timp determinat. ♦ Spec. Cantitate de mâncare servită cuiva. 2. (În forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion.

porție sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: (îrg) ~ion sn, (reg) ~ță, ~țâion sn, âu sn, on sn / A și: (reg) ie / Pl: ~ii / E: lat portio, -onis] 1 Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment etc., destinată a fi folosită dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp Si: (reg) parțon Vz rație. 2 (Îe) A-și lua ~ia A fi certat sau bătut după cum merită. 3 (Rar; spc) Doză. 4 (Trs) Măsură de capacitate pentru vânzarea băuturilor, de aproximativ un decilitru. 5 (Trs) Conținut al unei porții (3). 6 (Trs) Măsură de capacitate pentru măsurat laptele egală cu a paisprezecea parte dintr-o cupă. 7 (Tip) Cantitate de zaț pe care o poate cuprinde lucrătorul o dată spre a o pune în pagină. 8 (Îrg) Impozit. 9 (Reg; îf porțâie[1]) Percepție.

  1. Variantă neconsemnată. — cata

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion.

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate dintr-un anumit fel de mîncare, considerată ca necesară unei persoane la o masă. V. rație. O porție de ciorbă. O porție de înghețată.Turnă o ceașcă... mai turnă una; tot așa pînă la trei. – Aceasta-i porția mea! declară satisfăcut.. PETRESCU, Î. II 173. Dă fuga la cantină... să-ți mai dea o porție pentru mine. REBREANU, I. 15. Pentru o jumătate de porție de varză cu carne... nu mi se lua decît douăzeci de parale. HOGAȘ, DR. II 48. ◊ (Glumeț) Deși a mai primit o porție de pumni la prefectură și la comenduire, el era fericit că se putuse în sfîrșit manifesta din nou. PAS, Z. IV 27. ♦ Cantitate dintr-un material sau dintr-o substanță destinată a fi utilizată o dată sau într-un interval de timp determinat. Cu trei degete își scoate o porție [de tutun] cam mare pentru o biată foiță «Dorobanțul». BASSARABESCU, V. 36. 2. (Transilv., azi rar) Impozit, dare. Bate, doamne, pe popa, Pe popa pentru popie, Pe birău pentru porție. POP. – Accentuat și: (2) porțíe.

PÓRȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mâncare, dintr-un material etc. 2. V. porțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio].

PÓRȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

PÓRȚIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pământ. 2) Bucată dintr-un material sau dintr-o substanță luată pentru întrebuințare (într-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei ființe, într-un timp determinat, pentru a-și menține existența; rație. [G.-D. porției; Sil. -ți-e] /<fr. portion

PORȚIÚNE s. f. v. porție.

PORȚIÚNE s. f. v. porție.

PORȚIÚNE, porțiuni, s. f. Parte dintr-un tot. V. fracțiune, fragment, bucată, segment. Porțiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. MIHALE, O. 212. Surîde, așezîndu-și puloverul bleumarin, cu porțiuni geometrice albăstrii. CAMIL PETRESCU, P. 9. Expui pericolului numai o porțiune din armată. HASDEU, I. V. 147.

PORȚIÚNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var. porție s.f. / < fr. portion, lat. portio].

PORȚIÚNE s. f. elem. porție/

porți(un)e f. 1. partea dintr’un tot; 2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.

*porțiúne f. (lat. pórtio, -ónis; fr. portion). Parte, bucată: porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.) pórție, (rut. rus. pórciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pórție (cantitate determinată) (-ți-e) s. f., art. pórția (-ți-a), g.-d. art. pórției; pl. pórții, art. pórțiile (-ți-i-)

pórție (cantitate dintr-un aliment) s. f. (sil. -ți-e), art. pórția (sil. -ți-a), g.-d. art. pórției; pl. pórții, art. pórțiile (sil. -ți-i-)

porție (de mâncare), -ției gen. a.

porțiúne (bucată, segment) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiúnii; pl. porțiúni

porțiúne (bucată, segment) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. porțiúnii; pl. porțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÓRȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mâncare.)

PÓRȚIE s. v. bir, dare, doză, impozit.

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mîncare.)

porție s. v. BIR. DARE. DOZĂ. IMPOZIT.

PORȚIÚNE s. 1. v. bucată. 2. v. zonă. 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brânzeturilor.)

PORȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brînzeturilor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pórție (pórții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. – Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui porție, s. f. (Trans., Olt., impozit, contribuție); der. porțieș, s. m. (Maram., birnic).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pórție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALRRM, 1971: 420). Dare, arunc (Bud, 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop, 1971: 90). 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

pórție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR 1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop 1971: 90). – Lat. portio, -onis (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

porție, porții s. f. (intl.) condamnare penală.

a sări din porție expr. (intl.) a-și pierde un drept sau un privilegiu.

Intrare: porție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porție
  • porția
plural
  • porții
  • porțiile
genitiv-dativ singular
  • porții
  • porției
plural
  • porții
  • porțiilor
vocativ singular
plural
porțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porțiune
  • porțiunea
plural
  • porțiuni
  • porțiunile
genitiv-dativ singular
  • porțiuni
  • porțiunii
plural
  • porțiuni
  • porțiunilor
vocativ singular
plural
porță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porțâion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porțion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porțon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.