5 definiții pentru poponete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPONÉTE s. m. v. poponeț1.

POPONÉTE s. m. v. poponeț1.

POPONÉTE s. m. v. poponeț.

poponéte m. (d. Pop). Munt. Pop, proptea verticală. Popondoc, (guzgan). Adv. A sta poponete, a sta pop, a sta poponeț. – Și țoponete.

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poponéte s.m. sg. (reg.) colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană.

Intrare: poponete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponete
  • poponetele
plural
  • poponeți
  • poponeții
genitiv-dativ singular
  • poponete
  • poponetelui
plural
  • poponeți
  • poponeților
vocativ singular
plural