4 definiții pentru polileu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLILÉU s. n. v. polieleu.

POLILÉU s. n. v. polieleu.

poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

poliléu, polilee s. n. Cântare bisericească din cadrul utreniei la sărbătorile mari după catisme și înainte de mărimuri, reprezentând psalmii 134 și 135 ai lui David și având semnificația „multă milă” (refrenul psalmului 135). [Var.: poleléu, polieléu s. n.] – Din sl. polieleĭ.

Intrare: polileu
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polileu
  • polileul
  • polileu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • polileu
  • polileului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)