3 definiții pentru pogăci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pogăci vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ăcesc / E: pogace] (Îvr) A mânca des pogăci (1).
POGĂCI vb. (Ban.) A mînca (des) pogace. Pogĕcsesk. Azymis frequentor utor. AC, 361. Etimologie: pogace + suf. -i. Vezi și pogace.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pogăci, pogăcesc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pogăci
verb (V406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)