17 definiții pentru poetă
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care creează poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.
poet, ~ă smf [At: ST. LEX. 231r/23 / V: (înv) ~a sm (Pl: ~te) / Pl: ~eți, ~e / E: fr poète, ger Poet] 1 Persoană care compune poezii. 2 (Pex) Prozator cu imaginație sau cu talent poetic, liric. 3 (Fig) Persoană cu fire, sensibilitate și imaginație de poet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. Persoană care compune poezii, autor de poezii. Poet am fost, și-n libere cadențe Cîntai amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor romîne. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. Soția mea e... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. ◊ (Metaforic) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. ◊ (Adjectival) Din cauza lipsei, poetul cel mai poet din Valahia [Bolintineanu] este amenințat a-și închide ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. ♦ Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet. Pictorul și poetul naturii care e în Sadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POET, -Ă s.m. și f. Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet. [Pron. po-et. / cf. fr. poète, lat. poeta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POET, -Ă s. m. f. 1. autor de poezii. 2. om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet (1). (< fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Autor de creații literare în versuri. 2) fig. Persoană înzestrată cu imaginație artistică. [Sil. po-et] /<ngr. poitis, lat., it. poeta, fr. poete
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*poét, poétă s. (lat. poëta, d. vgr. poietés, care vine d. poiéo, fac). Persoană care scrie în versurĭ, care face poeziĭ: Omer a fost cel maĭ mare poet, Safo a fost o poetă lirică. Persoană plină de imaginațiune poetică în expresiune: Bossuet e de multe orĭ poet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poetă s. f., g.-d. art. poetei; pl. poete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poetă s. f., g.-d. art. poetei; pl. poete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poetă s. f., pl. poete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poet
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poet sb. m., poetă sb. f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POETĂ s. (livr.) poetesă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POETĂ s. (livr.) poetesă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cîntător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
poet, poețisubstantiv masculin poetă, poetesubstantiv feminin
- 1. Persoană care creează poezii, autor de poezii. DEX '09 DLRLC DNdiminutive: poetaș
- Poet am fost, și-n libere cadențe Cîntai amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. DLRLC
- Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
- Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor romîne... Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
- Soția mea e... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. DLRLC
- Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. DLRLC
- Din cauza lipsei, poetul cel mai poet din Valahia [Bolintineanu] este amenințat a-și închide ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. DLRLC
-
-
- Pictorul și poetul naturii care e în Sadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35. DLRLC
-
etimologie:
- poiitís DEX '98 DEX '09
- poeta DEX '09 DEX '98 DN
- poète DEX '09 DEX '98 DN