15 definiții pentru podoabă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODOABĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

PODOABĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

podoa [At: COD. VOR2 152/12 / V: ~do / Pl: ~be / E: slv подоба] 1 sf Ceea ce servește pentru a înfrumuseța, a împodobi ceva sau pe cineva Si: (pop) găteală, (înv) podobitură. 2 sf Element decorativ din motive sculptate, pictate etc. Si: ornament (1). 3 sf (Pex) Lucru de preț Si: odor. 4 sf (Spc) Bijuterie. 5 sf (Spc; lpl) Obiecte cu care se împodobește pomul de iarnă, de nuntă, de înmormântare. 6 sf Însușire pozitivă. 7 sf (Pex; ccr) Ceea ce constituie o însușire. 8-9 sf (Fig) (Ceea ce constituie un motiv de) cinste. 10-11 sf (Fig) (Ceea ce constituie un motiv de) mândrie. 12 sf (Fig) Strălucire. 13 sf (Reg; euf) Organ genital la oameni și la animale. 14 sf (Pop; euf; irn; gmț) Diferite boli venerice sau de piele. 15 sf (Pop; irn; euf) Insecte parazite care trăiesc pe organismul uman sau animal. 16 sf (Bot; reg; îc) ~a-ferestrelor Cerceluși (Fuchsia hybrida). 17 sf (Bot; reg; îc) ~ba-zilei Barba-împăratului (Mirabilis jalapa). 18 sf (Reg; îc) ~ba-pământului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 19 (Înv) Înfățișare. 20 sf (În legătură cu verbele „a fi”, „a face”) Cu ~ (sau în ~ba) Asemenea. 21 sf (Înv; îlav) Cu (sau pre ~) După cum se cuvine. 22 sf (Înv; îal) În mod corespunzător. 23 a (Înv; îs) ~ vreme Timp potrivit Si: prilej.

PODOABĂ, podoabe, s. f. 1. Lucru, aspect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament. Peste tot locul învie același dor de podoabă, de expansiune. ARGHEZI, P. T. 21. Capitala rîdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fîlfîiau pe clădirile principale. REBRREANU, R. I 195. Avea o traistă cu săgeți, Un cal arab cu părul creț Și pe curea, podoabe-n zale. COȘBUC, P. II 255. ◊ Fig. O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie Podoaba razelor apuse. ANGHEL, Î. G. 15. Nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decît omul. SLAVICI, O. I 159. Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. EMINESCU, O. I 154. ♦ Fig. Ceea ce este deosebit prin calitățile sale. Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre... fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319. Cum se prăpădi, podoabă de om! VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Lucru de preț, obiect de valoare; odor; bijuterie, giuvaier. [Brățara] e o podoabă frumoasă și rară. C. PETRESCU, A. 56. Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului, de mai înainte. CREANGĂ, P. 89. Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile, Să-și dea socotelele! ALECSANDRI, P. P. 202.

PODOABĂ ~e f. 1) Obiect folosit pentru înfrumusețare; ornament. 2) Obiect din metal prețios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoană sau obiect cu calități deosebite (bune sau rele). Bună ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba

podoabă f. ceeace împodobește. [Slav. PODOBA, bunacuviință].

podoábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. podoba, cuviință, d. doba, oportunitate, care vine d. dobrŭ, bun; bg. podobie, sîrb. podoba, asemănare; rut. podóba, față, plăcere, rus. podóba, obiceĭ. V. prăpădoamnă). Ornament. Fig. Persoană de valoare: podoaba barouluĭ. Maĭ des iron. Sculă, gĭuvaĭer, poamă: ce podoabă e și el!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

podoa s. f., g.-d. art. podoabei; pl. podoabe

podoa s. f., g.-d. art. podoabei; pl. podoabe

podoa s. f., g.-d. art. podoabei; pl. podoabe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PODOA s. 1. decor, decorație, ornament, ornamentație, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. v. bijuterie. 4. v. înfloritură.

PODOA s. 1. decor, decorație, ornament, ornamentație, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. bijuterie, giuvaer, odor, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~.) 4. înfloritură, ornament. (~ arhitectonică.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podoabă (podoabe), s. f. – Ornament, bijuterie. Sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der. (îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se asemăna), din sl. podobiti; podobie, s. f. (înv., comparație; cîntare liturgică servind drept model), din sl. podobije; podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil); despodobi, vb. (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, s. f. (sanctitate), din sl. prĕpodobije, înv.; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl. prĕpodobinŭ; spobodi, vb. (a face demn, meritoriu), din sl. sŭpodobiti.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PODOABĂ. Subst. Podoabă, împodobire, găteală, dichis (pop. și fam.), decor, ornament, ornamentație, zorzoane, farafastîcuri (fam. și peior.), țarțamuri (reg.). Dantelărie, ceaprăzărie. Coroană, coroniță (dim.), cunună, cununiță (dim.). Dantelă, danteluță (dim.), cipcă (reg.), horbotă (reg.), horboțică (dim., reg.). Franj, țarțam (reg.), ciucure, ciucuraș (dim.), ciucurel, canaf, pompon, tuftur (reg.), peleș (reg.). Panglică, panglicuță (dim.), panglicea (reg.), cordea, cordeluță (dim.), betea (reg.); fundă, fiong (înv. și reg.). Sovon (pop.). Broderie, chilim, găurele, firet; alesătură, cusătură. Ceapraz, găitan, brandenburg, treflă, șiret, șinor (reg.), șnur, șnuruleț (dim.); sărad (reg.); dragon. Panaș, egretă, surguci, pompon, pană, penaj. Bijuterie, giuvaer, odor, gemă, giuvaericale (pop.). Brodeză. Ceaprazar, găitănar (înv.). Bijutier, giuvaergiu. împodobire, înfrumusețare, ornamentare, ornamentație; gătire, dichisire (pop. și fam.) înzorzonare, împopoțonare. Adj. Împodobit, înfrumusețat, ornat, gătit, dichisit (pop. și fam.); înzorzonat, împopoțonat, înțoțonat (rar). Vb. A (se) împodobi, a (se) înfrumuseța, a orna; a (se) găti, a (se) dichisi (pop. și fam.); a (se) înzorzona, a (se) împopoțona, a (se) împopoța (reg.), a (se) înțoțona (rar). V. bijuterie, îmbrăcare, îmbrăcăminte, împodobire.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

podoabă, podoabe s. f. (peior.) femeie ușuratică.

Intrare: podoabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podoa
  • podoaba
plural
  • podoabe
  • podoabele
genitiv-dativ singular
  • podoabe
  • podoabei
plural
  • podoabe
  • podoabelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podo
  • podoba
plural
  • podobe
  • podobele
genitiv-dativ singular
  • podobe
  • podobei
plural
  • podobe
  • podobelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podoa, podoabesubstantiv feminin

  • 1. adesea figurat Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Peste tot locul învie același dor de podoabă, de expansiune. ARGHEZI, P. T. 21. DLRLC
    • format_quote Capitala rîdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fîlfîiau pe clădirile principale. REBRREANU, R. I 195. DLRLC
    • format_quote Avea o traistă cu săgeți, Un cal arab cu părul creț Și pe curea, podoabe-n zale. COȘBUC, P. II 255. DLRLC
    • format_quote figurat O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie Podoaba razelor apuse. ANGHEL, Î. G. 15. DLRLC
    • format_quote figurat Nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decît omul. SLAVICI, O. I 159. DLRLC
    • format_quote figurat Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Lucru de preț, de valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Brățara] e o podoabă frumoasă și rară. C. PETRESCU, A. 56. DLRLC
      • format_quote Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului, de mai înainte. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
      • format_quote Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile, Să-și dea socotelele! ALECSANDRI, P. P. 202. DLRLC
      • diferențiere Obiect din metal prețios incrustat cu pietre scumpe. NODEX
    • 1.2. figurat Atribut, calitate, însușire. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Cum se prăpădi, podoabă de om! VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
      • diferențiere Ceea ce este deosebit prin calitățile sale. DLRLC
    • 1.3. figurat Cinste, fală, strălucire. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: In colibile lacustre... fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319. DLRLC
    • 1.4. Persoană sau obiect cu calități deosebite (bune sau rele). NODEX
      • format_quote Bună podoabă. NODEX
  • 2. popular Nume dat unor boli de piele. DEX '98 DEX '09
    • 2.1. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.