PODAR, podari, s. m. 1. Persoană care manevrează un pod mobil; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar.

podar sm [At: (a. 1785) URICARIUL X, 70 / Pl: ~i / E: pod¹ + -ar] 1-2 Persoană (care are sau) care conduce un bac Si: (reg) brudar. 3 Persoană care avea în pază un pod¹ (15). 4 Persoană care încasa podăritul¹ (2). 5 (Mil; înv) Pontonier. 6 Constructor de poduri¹ (15). 7 Muncitor care lucrează la un pod¹ (15). 8-9 (Îrg) Muncitor care (execută sau) întreține un pod¹ (35) Si: caldarâmgiu, pavator. 10 (Iuz) Măturător de stradă.

PODAR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar.

PODAR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; brudar. Tătarul fu nevoit să chiuie ca să înștiințeze podarul, care era cu podul umblător la celălalt mal. SADOVEANU, F. J. 70. Măi romîne, măi podar, Trage podișca de car, Să mă treci la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 159. ♦ Persoană care încasează taxa de trecere peste un pod. ♦ (Mil.; învechit) Ostaș specializat în construirea podurilor; pontonier. [Alaiul] se compunea din... călăreți polcovnicești... podari pedeștri cu topoarele pe umeri. FILIMON, C. 312. 2. (Învechit) Măturător de stradă. Cu ochii la gunoiul ce-l mătură podarii... Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hornarii. LESNEA, I. 127.

PODAR ~i m. 1) Muncitor specializat în conducerea unui pod plutitor. 2) Muncitor specializat în construirea podurilor. 3) Încasator de taxe pentru transportul cu un pod plutitor. 4) înv. Slujbaș care strângea podăritul. /pod + suf. ăr

podar m. 1. păzitor de pod; 2. cel ce trece cu pluta; 3. pontonier.

podár m. (d. pod). Păzitor de pod. Conductoru unuĭ pod umblător. Pontonier. Est. Măturător de stradă. Fam. Elev al școaleĭ de podurĭ și șosele (numită azĭ „politehnică”).

podar s. m., pl. podari

podar s. m., pl. podari

podar s. m., pl. podari

PODAR s. (reg.) brudar, brudnic. (~ul conduce un pod umblător.)

PODAR s. v. pontonier.

PODAR s. (reg.) brudar, brudnic. (~ conduce un pod umblător.)

podar s. v. PONTONIER.

PODARI, com. în jud. Dolj, situată în NE câmpiei Desnățuiului, pe dr. văii Jiului la S de Craiova; 6.494 loc. (2003). Stație de c. f. Nod rutier. Termocentrală (9,4 MW). Fabrici de zahăr și de ulei. Centru legumicol. În satul Braniște se află mănăstirea Jitianu (de călugări), cu biserica Sf. Dumitru (1654-1658, reparată de mai multe ori). Turn-clopotniță, sub forma unei cule, construit, în 1701, ca loc de refugiu. Colecție de icoane vechi, pe lemn și pe sticlă. În curtea mănăstirii există o plantație de duzi de la mijlocul sec. 19, declarată monument istoric. În satul P. există biserica Sf. Grigorie Decapolitul (1817, restaurată în 1914).