9 definiții pentru pocnire pocănire

POCNÍRE s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocăníre s. f.] – V. pocni.

POCNÍRE, pocniri, s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocăníre s. f.] – V. pocni.

pocníre s. f., g.-d. art. pocnírii

POCNÍRE s. 1. v. plesnire. 2. v. spargere.

POCĂNÍRE s. f. v. pocnire.

POCĂNÍRE s. f. v. pocnire.

pocăníre (reg.) s. f., g.-d. art. pocănírii; pl. pocăníri


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pocníre s. f., g.-d. pocnírii; pl. pocníri

POCNIRE s. 1. plesnire, trosnire. (~ din bici.) 2. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, spargere, spart. (~ a unui vas.)

pocăníre s. f., g.-d. art. pocănírii; pl. pocăníri

Intrare: pocnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnire
  • pocnirea
plural
  • pocniri
  • pocnirile
genitiv-dativ singular
  • pocniri
  • pocnirii
plural
  • pocniri
  • pocnirilor
vocativ singular
plural
pocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănire
  • pocănirea
plural
  • pocăniri
  • pocănirile
genitiv-dativ singular
  • pocăniri
  • pocănirii
plural
  • pocăniri
  • pocănirilor
vocativ singular
plural