Nicio definiție pentru plăntăluit

Intrare: plăntăluit
plăntăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăntăluit
  • plăntăluitul
  • plăntăluitu‑
  • plăntălui
  • plăntăluita
plural
  • plăntăluiți
  • plăntăluiții
  • plăntăluite
  • plăntăluitele
genitiv-dativ singular
  • plăntăluit
  • plăntăluitului
  • plăntăluite
  • plăntăluitei
plural
  • plăntăluiți
  • plăntăluiților
  • plăntăluite
  • plăntăluitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)