PLĂIAȘ s.m. (ȚR) Locuitor de la graniță (din Țara Românească) însărcinat cu paza frontierei. Plăiașii l-au prins și l-au întors îndărăt. IST. ȚR. Pă urmă prind plăiașii și pă Ilie armaș. R, POPESCU. Au mers cu tîrgoviștenii și cu toți plăiașii Ialomiții. ANON. CANTAC. Etimologie: plai + suf. -aș. Cf. s t r a j ă.