O definiție pentru plăguire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLĂGUI vb. v. răni.
Intrare: plăguire
plăguire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||