9 definiții pentru plutări
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plutări vi [At: GANE, N. II, 34 / Pzi: ~resc / E: plută1 + -ări] 1 A transporta bușteni pe apă Si: (reg) a plutăși (1). 2-4 A practica meseria de plutaș1 (1-3) Si: (reg) a plutăși (2-4). 5 A merge cu pluta1 (1) pe apă Si: (reg) a plutăși (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PLUTĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, 3 sg. plutărește, imperf. 1 plutăream; conj. prez. 1 sg. să plutăresc, 3 să plutărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 să plutărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plutări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plutărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
plutări, plutărescverb
-
- Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34. DLRLC
-
-
etimologie:
- Plută + sufix -ări. DEX '09 DEX '98