10 definiții pentru plugărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLUGĂRIE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (1). – Plugar + suf. -ie.
PLUGĂRIE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (1). – Plugar + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plugărie sf [At: MINEIUL (1776), 17815/3 / Pl: ~ii / E: plugar + -ie] 1 Arat. 2-3 Plugărit (1-2). 4 (Reg) A sparge ~ia A se certa cu cineva. 5 (Reg; îae) A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUGĂRIE s. f. Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărit. V. agricultură. Tata s-a întors să încerce ceva la dînsul acasă: a făcut plugărie. C. PETRESCU, A. 340. Pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. Lasă boii, frățioare, Și te dă la vînătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie. ALECSANDRI, P. P. 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plugărie f. meseria plugarului, agricultura.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plugăríe f. Agricultură, meseria de plugar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plugărie (rar) s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plugărie (rar) s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plugărie s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLUGĂRIE s. v. plugărit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLUGĂRIE s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plugăriesubstantiv feminin
-
- Tata s-a întors să încerce ceva la dînsul acasă: a făcut plugărie. C. PETRESCU, A. 340. DLRLC
- Pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. DLRLC
- Lasă boii, frățioare, Și te dă la vînătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie. ALECSANDRI, P. P. 44. DLRLC
-
etimologie:
- Plugar + sufix -ie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.