4 definiții pentru plugărel (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plugărel1 sm [At: MARIAN, NA., 324 / Pl: ~ei / E: plugar + -el] 1-4 (Pop; șhp) Plugăraș (1-2, 4-5).
PLUGĂREL, plugărei, s. m. Plugăraș (2). Și-și luase bădișorul Tăvala și plugușorul, Cei doisprece bourei Și doisprece plugărei. TEODORESCU, P. P. 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLUGĂREL, plugărei, s. m. (Rar) Plugăraș. – Din plugar + suf. -el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plugărel1, plugărei, s.m. (pop.) plugăraș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plugărel (persoană)
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
plugărel, plugăreisubstantiv masculin
- 1. Plugăraș. DLRLCsinonime: plugăraș
- Și-și luase bădișorul Tăvala și plugușorul, Cei doisprece bourei Și doisprece plugărei. TEODORESCU, P. P. 148. DLRLC
-
etimologie:
- plugar + sufix -el. DLRM