12 definiții pentru plopușor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor.

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor.

PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui plop. Plopușor cu frunza-n drum, Te-aș iubi și nu știu cum, Te-aș lăsa și nu mă-ndur Căci mi-ai fost odată bun. ȘEZ. II 214. – Variantă: plopșór (ISPIRESCU, L. 1) s. m.

plopșor sm [At: ISPIRESCU, L. 1 / V: ~pușor / Pl: ~i / E: plop1 + -(u)șor] (Șhp) 1-2 Plop1 (1) (mic) Si: (reg) plopuț (1-2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plopușor s. m., pl. plopușori

plopușór s. m., pl. plopușóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOPȘÓR s. (BOT.) (reg.) plopuț.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NICOLĂESCU-PLOPȘOR, Constantin (1900-1968, n. sat Plopșor, jud. Dolj), arheolog, etnograf și folclorist român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Craiova. Director al Muzeului de Istorie a Olteniei (1927-1952), în cadrul căruia a înființat și condus Institutul de Arheologie Olteană (1920-1930). Specialist în arheologie Comunei primitive („Prepaleoliticul în România”, „Paleoliticul în România”). A efectuat cercetări arheologice la Porțile de Fier, Ohaba-Ponor, Mitoc, Ripiceni, Bugiulești ș.a.

PLOPȘORU, com. în jud. Gorj, situată în Piemontul Getic, pe valea Jiului; 6.982 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul P.) și haltă de c. f. (în satul Sărdănești). Moară de cereale. În satul Broșteni se află cula Cuțui (1815) și biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1746) și Sfinții Voievozi (1874), în satele Cursaru și Sărdănești.

Intrare: plopușor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopușor
  • plopușorul
  • plopușoru‑
plural
  • plopușori
  • plopușorii
genitiv-dativ singular
  • plopușor
  • plopușorului
plural
  • plopușori
  • plopușorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopșor
  • plopșorul
  • plopșoru‑
plural
  • plopșori
  • plopșorii
genitiv-dativ singular
  • plopșor
  • plopșorului
plural
  • plopșori
  • plopșorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plopușor, plopușorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui plop. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plopuț
    • format_quote Plopușor cu frunza-n drum, Te-aș iubi și nu știu cum, Te-aș lăsa și nu mă-ndur Căci mi-ai fost odată bun. ȘEZ. II 214. DLRLC
etimologie:
  • Plop + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.