10 definiții pentru ploconeală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.

PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.

ploconea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: ploconi + -eală] 1 Înclinare profundă a capului și a trupului în semn de respect, de supunere etc. 2 Atitudine, manifestare care arată servilism față de cineva sau de ceva. 3 (Fig) Lingușire. 4 (Fig) Umilire.

PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. 1. Ploconire (1). 2. Supunere oarbă; ploconire (2). Muncitorii s-au deșteptat și, cînd li se vorbește de socialism, nu se mai sperie, nu mai întreabă: ce este aia? Cînd e vorba de pîinea lor, de viața lor, nu mai umblă cu ploconeală și nu le mai e frică. PAS, Z. IV 203.

ploconeală f. închinăciune (ca semn exterior de politeță).

ploconeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a te ploconi (plecăcĭune, închinăcĭune, temenea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ploconea s. f., g.-d. art. ploconelii; pl. ploconeli

ploconea s. f., g.-d. art. ploconelii; pl. ploconeli

ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverență. 2. v. ploconire.

PLOCONEA s. 1. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, reverență, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.) 2. înjosire, ploconire, umilire, (fam.) căciulire. (Ce e această ~ în fața lui?)

Intrare: ploconeală
ploconeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploconea
  • ploconeala
plural
  • ploconeli
  • ploconelile
genitiv-dativ singular
  • ploconeli
  • ploconelii
plural
  • ploconeli
  • ploconelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ploconea, ploconelisubstantiv feminin

  • 1. Lingușire, ploconire, reverență, umilire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Supunere oarbă. DLRLC
    • format_quote Muncitorii s-au deșteptat și, cînd li se vorbește de socialism, nu se mai sperie, nu mai întreabă: ce este aia? Cînd e vorba de pîinea lor, de viața lor, nu mai umblă cu ploconeală și nu le mai e frică. PAS, Z. IV 203. DLRLC
etimologie:
  • Ploconi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.