opțiuni
  • info

6 definiții pentru plictisit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

plictisit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 95 / V: (înv) plec~ / Pl: ~iți, ~e / E: plictisi] 1 Care este cuprins de plictiseală (1). 2 Care exprimă plictiseală (1). 3 Care este dezgustat, scârbit, sătul de ceva sau de cineva. 4 Care exprimă dezgust, scârbă, lipsă de plăcere. 5 Care este enervat, agasat. 6 Supărat. 7 Deranjat. 8 (Reg) Obosit.

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.

plectisit, ~ă a vz plictisit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scârbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 2. v. enervat.

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît.

Intrare: plictisit
plictisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisit
  • plictisitul
  • plictisitu‑
  • plictisită
  • plictisita
plural
  • plictisiți
  • plictisiții
  • plictisite
  • plictisitele
genitiv-dativ singular
  • plictisit
  • plictisitului
  • plictisite
  • plictisitei
plural
  • plictisiți
  • plictisiților
  • plictisite
  • plictisitelor
vocativ singular — —
plural — —
plectisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plectisit
  • plectisitul
  • plectisită
  • plectisita
plural
  • plectisiți
  • plectisiții
  • plectisite
  • plectisitele
genitiv-dativ singular
  • plectisit
  • plectisitului
  • plectisite
  • plectisitei
plural
  • plectisiți
  • plectisiților
  • plectisite
  • plectisitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plictisit, plictisităadjectiv

  • 1. Care este stăpânit de plictiseală, care exprimă sau manifestă plictiseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. DLRLC
    • format_quote Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. DLRLC
    • format_quote Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. DLRLC
  • 2. Agasat, enervat, supărat. DEX '09 DEX '98
    sinonime: agasat enervat supărat
etimologie:
  • vezi plictisi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.