plevilă² sf [At: CORESI, EV. 355 / V: (reg) ~iră / Pl: ~le / E: bg плевел] (Bot) 1 (Îrg) Neghină (Agrostemma githago). 2 (Pgn) Buruiană care crește prin semănături.

plevilă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DLR / V: (reg) plăv~^[1], pleav~, ~velă / Pl: ~le / E: plevi + -ilă] 1-4 (Îrg) Plivit¹ (1-3, 6). 5 (Reg) Legare a viței de vie de araci. 6 (Sst) Unealtă cu care se plivește. corectat(ă)

PLEVILĂ, plevile, s. f. Plivire; îndepărtarea lăstarilor de prisos de pe butucul viței de vie. Se zăresc ici și colo puncte albe, muncitori la plevilă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59.

plevilă f. unealtă cu care se plivește.

1) plévilă f., pl. e (vsl. plĭevelŭ, plĭevliĭe). Vechĭ. Buruĭene care trebuĭe să fie zmulse.

2) plévilă f., pl. e (vsl. *plĭevilo, adică „pliveală”). Munt. Curățirea pomilor de crăngile nefolositoare: (în vie) muncitorĭ la plevilă (Br.-Voĭn).

plăvilă sf vz plevilă¹

pleavilă sf vz plevilă¹

plevelă sf vz plevilă¹

pleviră sf vz plevilă²

praghilă^[1] sf vz plevilă¹

plevilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. plevilei; pl. plevile

plevilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. plevilei; pl. plevile

plevilă s. f., g.-d. art. plevilei; pl. plevile

PLEVILĂ s. v. copilire, copilit, năgară, neghină, plivire, plivit, zizanie.

plevilă s. v. COPILIRE. COPILIT. NĂGARĂ. NEGHINĂ. PLIVIRE. PLIVIT. ZIZANIE.

plevilă², plevile, s.f. (înv. și reg.) neghină; buruiană care crește prin semănături.