7 definiții pentru plete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÉTE s. f. pl. 1. Părul capului crescut lung, purtat liber sau împletit în cozi; p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.

pleátă f., și (ob.) pléte pl. (vsl. pletŭ, plotŭ, gard din nuĭele împletite, împletitură, sîrb. plet, cunună, plestenica, coadă de păr împletită, rudă cu lat. pléctere, a împleti, [și plicare, a îndoi]; vgr. plékein; germ. flechten. V. împletesc, per-plex, plec). Păr lung neîmpletit, așa cum maĭ poartă preuțiĭ ortodocșĭ, uniĭ țăranĭ, Țiganiĭ nomazĭ, uniĭ artiștĭ ș. a.: pletele îĭ fîlfîĭau.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÉTE s. pl. 1. chică. (Tânăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreață-de-arbori.

PLETE s. pl. 1. chică. (Tînăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreață-de-arbori.

Intrare: plete
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • plete
  • pletele
genitiv-dativ singular
plural
  • plete
  • pletelor
vocativ singular
plural