pleoscăire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pleoscăi] 1 Producere a unui sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: pleoscăit¹ (1), plescăit (4), plescăire (2), (reg) plescăială (2). 2 (Rar) Aplaudare. 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea unei substanțe lichide de sau cu un corp tare Si: pleoscăit¹ (2), plescăire (3). 4 Zgomot produs prin desprinderea bruscă a buzelor una de alta sau a limbii de cerul gurii Si: plescăială (1), plescăire (4), plescăit (2), plescăitură (3). 5 Mestecare și înghițire cu zgomot a alimentelor Si: pleoscăit¹ (4).