23 de definiții pentru pleasnă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEASNĂ, plesne, s. f. 1. (Pop.) Șfichi; p. ext. bici. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni.

PLEASNĂ, plesne, s. f. 1. (Pop.) Șfichi; p. ext. bici. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni.

pleasnă sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~aznă, (reg) plesnă, pleznă, ploaznă, puleaznă / Pl: plesne, (înv) ~e, (reg) plesni / E: plesni] 1 (Pop) Șfichi la bici. 2 (Pgn) Bici. 3 (Îlv) A lua (pe cineva) în ~ (sau în ~na biciului) A satiriza. 4 (Îal) A ironiza. 5 Lovitură de bici. 6 (Rar) Zgomot produs de plesnirea biciului. 7 (Reg; fig) Vorbă usturătoare, sarcastică. 8 (Reg) Fiecare dintre cele trei curelușe, mai înguste, cu care se încheie cureaua la cioareci și care se prind în trei catarame. 9 (Reg) Șuviță de păr. 10 (Trs) Fir de in sau de cânepă. 11 (Pes; reg) Fir de strună legată la capătul sforii undiței, de care se prinde cârligul. 12 (Trs; îf plesnă) Disc sau verigă care se pune pe osia roții căruței, între umeri și roată sau între roată și leucă, pentru a le apăra de frecare. 13 (Reg) Bucată mică, țandără, așchie desprinsă din ceva. 14 (Olt) Mătreață. 15 (Pop; mpl, lsg csc) Afte, mai ales la copiii mici. 16 (Med; pop; pgn) Stomatită. 17 (Reg; îf pleaznă) Stâncă sau piatră pe cale să se despice într-o mină. 18 (Reg; îaf) Crăpătură în stâncă. 19 (Ent; reg; îf pleaznă) Șvab (Periplaneta orientalis). 20 (Ent; reg; îaf) Câinele-babei (Oniscus murarius).

PLEASNĂ, plesne, s. f. 1. Capătul subțire al biciului, împletit în două vițe simple și terminat cu un smoc de șuvițe neîmpletite, de fuior, de rafie, de păr de cal sau de mătase. V. șfichi. Vreun ștrengar de băiat încerca să-l urnească la fugă, îl zburătorea cu pietre, î.1 atingea cu pleasna biciului. AGÎRBICEANU, S. P. 170. Porunci apoi dă craiul pe pag în vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. Și fă pleasnă de mătase, Și pocnește-n boi tusșase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în pleasnă = a ironiza (pe cineva) luîndu-l peste picior; a șfichiui. A aduce (pe cineva) în pleasna de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în timpul cel mai scurt. Nașa Uța repezi pe Ana la Cerneț acasă, s-o aducă în pleasnă de bici pe Sofia lui Stoica. SADOVEANU, M. C. 185. 2. Fir de care se prinde cîrligul, la capătul sforii de pescuit. 3. (Mai ales la pl.) Iritație a mucoasei limbii și cerului- gurii, manifestată prin apariția unor bube sati bășicuțe albe. V. aftă. [Romîncele din Bucovina] spală nu numai capul copilului, ci și gurița acestuia, anume ca să nu capete plesne. MARIAN, NA. 114. – Variantă: (1) plesnă (PAMFILE, I. C. 212) s. f.

PLEASNĂ plesne f. pop. 1) Șfichi la un bici; plesnitoare; pocnitoare. ◊ A lua pe cineva în ~ a biciui pe cineva. A aduce pe cineva în ~ de bici a aduce pe cineva foarte repede. 2) Lovitură dată cu biciul. 3) Zgomot produs de o astfel de lovitură. 4) Inflamație a mucoasei limbii și a cerului gurii. /v. a plesni

pleasnă f. 1. sgomot din lovitura biciului; 2. sfârc de biciu; 3. pl. Munt. bășicuțe pe limbă. [Abstras din plesnì].

1) pleásnă f., pl. esne (d. plesnesc orĭ d. vsl. plesnŭ, aplaus, plesnitură, rudă cu rus. plesná, talpă, adică aceĭa care „se plesnește” de pămînt, și pletĭ, bicĭ). Nord. Șfichĭ. Lovitură de șfichĭ.

2) pleásnă orĭ -znă, V. puleaznă.

ploznă[1] sf vz pleasnă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

puleáznă f., pl. ezne (din boleaznă). Nord. Rar. Bubă: nu te maĭ zgîndări să nu facĭ vre-o puleaznă. – Și pleaznă și -snă, pușchea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pleasnă (pop.) s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

pleasnă (pop.) s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

pleasnă s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLEASNĂ s. v. aftă, stomatită.

PLEASNĂ s. sfîrc, șfichi, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleasnă, plesne, s.f. (pop.) 1. șfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorbă usturătoare, sarcastică. 5. fiecare dintre cele trei curelușe înguste cu care se încheie cureaua la cioareci, prinse în trei catarame. 6. șuviță de păr. 7. fir de in sau de cânepă. 8. (reg.) disc sau verigă pusă pe osia roții căruței, pentru a apăra de frecare. 9. bucată mică, așchie, țandără desprinsă dintr-un lemn. 10. (la pl.) mătreață. 11. (la pl.) boală de copii; afte, stomatită. 12. stâncă, piatră gata să se despice într-o mină; crăpătură în stâncă. 13. insectă care trăiește în locuri întunecate; șvab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul din capete; câinele-babei.

Intrare: pleasnă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleasnă
  • pleasna
plural
  • plesne
  • plesnele
genitiv-dativ singular
  • plesne
  • plesnei
plural
  • plesne
  • plesnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plesnă
  • plesna
plural
  • plesne
  • plesnele
genitiv-dativ singular
  • plesne
  • plesnei
plural
  • plesne
  • plesnelor
vocativ singular
plural
ploznă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ploaznă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleznă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pleasnă, plesnesubstantiv feminin

  • 1. popular Capătul subțire al biciului, împletit în două vițe simple și terminat cu un smoc de șuvițe neîmpletite, de fuior, de rafie, de păr de cal sau de mătase. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vreun ștrengar de băiat încerca să-l urnească la fugă, îl zburătorea cu pietre, îl atingea cu pleasna biciului. AGÎRBICEANU, S. P. 170. DLRLC
    • format_quote Porunci apoi dă craiul pe pag în vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. DLRLC
    • format_quote Și fă pleasnă de mătase, Și pocnește-n boi tusșase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bici. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bici
    • 1.2. Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A lua (pe cineva) în pleasnă = a ironiza (pe cineva) luându-l peste picior. DLRLC NODEX
      sinonime: șfichiui
    • chat_bubble A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Nașa Uța repezi pe Ana la Cerneț acasă, s-o aducă în pleasnă de bici pe Sofia lui Stoica. SADOVEANU, M. C. 185. DLRLC
  • 2. regional Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. popular Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Româncele din Bucovina] spală nu numai capul copilului, ci și gurița acestuia, anume ca să nu capete plesne. MARIAN, NA. 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi plesni DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.