6 definiții pentru pleamă (pl. pleme)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pleamă1 sf [At: (f. a.) IORGA, S. D. VI, 30 / Pl: ? / E: slv племе (< slv племѧ), ucr плем’я] 1 Neam. 2 Familie. corectat(ă)
pleamă2 sf [At: (a. 1785) GCR II, 144/35 / Pl: plemi / E: ucr пляма] (Înv) 1 Pată pe piele. 2 Aluniță pe piele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) pleámă f., pl. eme, emĭ (vsl. *plĭemen, bg. pleme). Nț. [rev. I. Crg. 2, 277]. Pleamă rea, soĭ răŭ, om vițios. corectat(ă)
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) pleámă f., pl. eme, emĭ (pol. plama). Tkt. Aluniță, pată pe pele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pleamă (-eme), s. f. – 1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. Sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme „sămînță”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pleamă1 s.f. (înv.) neam, seminție, familie; fel, soi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||