pleamă¹ sf [At: (f. a.) IORGA, S. D. VI, 30 / Pl: ? / E: slv племе (< slv племѧ), ucr плем’я] 1 Neam. 2 Familie. corectat(ă)

pleamă² sf [At: (a. 1785) GCR II, 144/35 / Pl: plemi / E: ucr пляма] (Înv) 1 Pată pe piele. 2 Aluniță pe piele.

1) pleámă f., pl. eme, emĭ (vsl. *plĭemen, bg. pleme). Nț. [rev. I. Crg. 2, 277]. Pleamă rea, soĭ răŭ, om vițios. corectat(ă)

2) pleámă f., pl. eme, emĭ (pol. plama). Tkt. Aluniță, pată pe pele.

pleamă², plemi, s.f. (înv.) semn, pată; aluniță.

pleamă¹ s.f. (înv.) neam, seminție, familie; fel, soi.