5 definiții pentru plast (pref.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAST s.n. (Biol.) Organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanțe nutritive sau pigmenți. [< fr. plaste].

-PLAST Element secund de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. [< fr. -plaste, cf. gr. plastos].

PLAST1 s. n. organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanțe nutritive (amidon) sau pigmenți (clorofilă). (< fr. plaste)

PLAST2(I) – / PLASTO-, -PLÁST, -PLASTÍE, -PLAZÍE elem. „modelare, formare”, „plasticitate”. (< fr. plast/i/-, plasto-, -plaste, -plastie, -plasie, cf. gr. plastis, plastos, plasis)

plast-stíclă s. f. (chim.) ◊ «Plast-sticlă» s-ar putea denumi noul material care îmbină calitățile sticlei și ale materialului plastic, realizat de oamenii de știință din S.U.A. Este vorba, de fapt, de un material plastic transparent, acoperit cu o peliculă extrem de subțire (0,0750,25 mm) de sticlă.” Sc. 3 VI 76 p. 6 (din plast[ic] + sticlă, după model engl.)

Intrare: plast (pref.)
plast (pref.)
prefix (I7-P)
  • plast