14 definiții pentru plajă

PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage.

PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage.

PLÁJĂ, plaje, s. f. Țărm jos de mare, acoperit cu nisip, pietriș și scoici, peste care înaintează apa în timpul fluxului și, parțial, al furtunilor; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se pot face băi de soare. Zi de zi vin vase sfărâmate Ori un hoit pe plajă stă livid, E un prieten, un dușman, un frate, Vînturi grele ușa mi-o deschid. BENIUC, V. 40. În față pe plajă, între linia apei și el, e cetatea de nisip. C. PETRESCU, Î. II 263. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare.

plájă s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl. pláje

plájă s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl. pláje

PLÁJĂ s. 1. (înv.) arină. (O ~ întinsă pe malul mării.) 2. baie de soare. (Face ~ pe malul mării.)

PLÁJĂ s.f. 1. Țărm jos de mare acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ A face plajă = a face băi de soare. 2. (Telec.) Plajă de modulație = domeniu de modulație. [< fr. plage].

PLÁJĂ s. f. 1. țărm jos de mare sau al unui curs de apă, acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare. ♦ a face ~ = a face băi de soare. 2. porțiune degajată a punții la prova și la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulație = domeniu de modulație. 4. suprafață delimitată (a unui obiect, corp etc.). 5. distanță, interval între două măsuri, dimensiuni, posibilități. (< fr. plage)

PLÁJĂ ~e s.f. Porțiune de teren de pe malul unei ape, în special al mării, acoperită cu nisip, unde se fac băi de soare. [G.-D. plajei] /<fr. plage

plajă f. marginea mării cu fundul puțin adânc (= fr. plage).

*plájă f., pl. e (fr. plage, d. it. piággia, care e lat. pop. *plagea, cl. plăga, regiune, întindere, rudă cu vgr. plágios, oblic, mgr. plági, povîrniș, rom. plaĭ). Renie, mal (țărm) neted, neadînc și acoperit de nisip: plaja de la Mamaĭa. V. ștrand.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PLA s. 1. (înv.) arină. (O ~ întinsă pe malul mării.) 2. baie de soare. (Face ~ pe malul mării.)

plájă s. f. Distanța între două măsuri sau posibilități ◊ „Senatul Universității de Medicină și Farmacie «Carol Davilla» din București a aprobat grila salarială pentru corpul profesoral. S-au stabilit astfel următoarele plaje valorice: preparatori 4400054000 lei [...] (în condițiile în care [...] o femeie de serviciu de la RENEL câștigă circa 65000 lei/lună).” R.l. 4 VII 93 p. 3 (din fr. plage; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

plajă, (engl.= beach) acumulare de nisip sau pietriș sub formă de corpuri tabulare sau prismatice, alungite, cu lungimi de la sute de metri la sute de km și lățimi de la câțiva metri la sute de metri; p. se dezvoltă în lungul liniei de țărm și poate fi emersă și submersă (în continuare → bermei).

Intrare: plajă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pla plaja
plural plaje plajele
genitiv-dativ singular plaje plajei
plural plaje plajelor
vocativ singular
plural