PLĂMADĂ, (1) plămezi, s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.

plămadă sf [At: BARCIANU / V: (reg) plom~ / Pl: ~mezi / E: plămădi] 1 Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului Si: plămădeală (1), plămăditură (1). 2 Bucată de aluat dospit, purtătoare a fermentului care face să crească aluatul Si: plămădeală (2), plămăditură (2). 3 (Pex) Drojdie. 4 (Pex) Maia¹. 5 (Pgn; reg) Amestec de mai multe substanțe. 6 Masă² pregătită în vederea fermentării. 7 Porțiune dintr-o masă² fermentată. 8 Element sau substanță pus(ă) la macerat. 9 (Mun; pbl pcf) Pomadă. 10 Substanță din care este format oul de albină Si: (înv) plămăditură (5). 11 Larvă dezvoltată de oul albinei Si: (înv) plămăditură (5). 12 (Fig) Element care dă naștere la ceva Si: germen, sămânță. 13 (Fig; pex) Structură. 14 (Pop) Odraslă. 15 (Ban) Reproducere. 16 (Reg) Epitet pentru un om moale și prost.

PLĂMADĂ s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.

PLĂMADĂ s. f. 1. Plămădeală. Plămadă făcută cu drojdie. ♦ Substanță care fermentează. Plămada răcită se aduce prin uluci în căzile unde se pune ca să dospească, IONESCU, D. 254. ♦ Amestec. În sufletul meu crîncen port secolii grămadă Și cerul sterp și lutul fecund într-o plămadă. LESNEA, I. 58. 2. Fig. Progenitură, copil. E fericită bătrîna. Plămada ei a ajuns cineva. Odorul ei își trăiește viața ușor. STANCU, D. 93.

PLĂMADĂ ~e f. 1) v. PLĂMĂDEALĂ. 2) fig. Element inițial; germen. /v. a plămădi

plămadă f. 1. aluat acrit ce servă la facerea pâinii; 2. materia din care se formează oul de albină. [Origină necunoscută].

plămádă f., pl. e și ăzĭ (d. plămădesc). Plămadă. Substanța din care se formează ou de albină.

plomadă sf vz plămadă

plămadă s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

plămadă s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

plămadă s. f., g.-d. art. plămezii; (feluri) pl. plămezi

PLĂMADĂ s. 1. v. aluat. 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)

PLĂMADĂ s. 1. aluat, dospeală, maia, plămădeală (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)