12 definiții pentru plânset

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÂNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.

PLÂNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.

plânset sn [At: MARCOVICI, C. 28/25 / Pl: ~e / E: plâns1 + -et] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Tânguire. 4 (Fig) Regret. 5 (Fig) Întristare. 6 (Fig) Supărare. 7 (Fig) Tristețe. 8 (Ccr) Zgomot produs de cineva care plânge. 9 (Ccr) Lacrimi. 10 (Reg; îe) A-și plânge ~ul A-și destăinui păsurile, necazurile. corectat(ă)

PLÂNSET ~e n. v. PLÂNS I. /plâns + suf. ~et

PLÎNSET, plînsete, s. n. Plîns; lamentație, văicăreală. Surprins peste fire de acest torent de plînsete și de cuvinte și șovăind între diferite bănuieli, stăteam locului nemișcat. GALACTION, O. I 82. Copacii, pe stradă, oftează; e tuse, e plînset, e gol Și-i frig și burează. BACOVIA, O. 31. Se aude iarăși un plînset, dar un plînset înfundat, care vine parcă din inima pămîntului. SAHIA, N. 22. Murmurul, azi și oricînd, E plînset în zadar. COȘBUC, P. I 257. ◊ Fig. Iar farmecul iubirii la plînsetul de vînt Părea-va o poveste ce frunzele o cînt. PĂUN-PINCIO, P. 82. ♦ (Concretizat) Lacrimi. Ea cu ochii plini de plînset Privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i Și-ntuneric pe pămînt. COȘBUC, P. II 81.

plînset n., pl. e (d. plînsete, pl. d. plîns, saŭ d. plîns cu suf. et din vaĭet, țipet). Plîns (maĭ mult ca rezultat): Destul cu atîta plînset! Îs sătul de plînsete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plânset s. n., pl. plânsete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLÂNSET s. 1. lăcrimare, plângere, plâns, plânsoare, (înv. și reg.) plânsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. plâns. 3. v. văitat.

PLÎNSET s. 1. lăcrimare, plîngere, plîns, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.) 2. plîns, (fam. și peior.) bîzîială, bîzîit, bîzîitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plîngere, plîns, plînsoare. (Oprește-ți ~!)

Intrare: plânset
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plânset
  • plânsetul
  • plânsetu‑
plural
  • plânsete
  • plânsetele
genitiv-dativ singular
  • plânset
  • plânsetului
plural
  • plânsete
  • plânsetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plânset, plânsetesubstantiv neutru

    • format_quote Surprins peste fire de acest torent de plînsete și de cuvinte și șovăind între diferite bănuieli, stăteam locului nemișcat. GALACTION, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Copacii, pe stradă, oftează; e tuse, e plînset, e gol Și-i frig și burează. BACOVIA, O. 31. DLRLC
    • format_quote Se aude iarăși un plînset, dar un plînset înfundat, care vine parcă din inima pămîntului. SAHIA, N. 22. DLRLC
    • format_quote Murmurul, azi și oricînd, E plînset în zadar. COȘBUC, P. I 257. DLRLC
    • format_quote figurat Iar farmecul iubirii la plînsetul de vînt Părea-va o poveste ce frunzele o cînt. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
    • 1.1. concretizat Lacrimi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lacrimă
      • format_quote Ea cu ochii plini de plînset Privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i Și-ntuneric pe pămînt. COȘBUC, P. II 81. DLRLC
etimologie:
  • Plâns + sufix -et. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.