2 definiții pentru pițigărnit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIȚIGĂRNI vb. v. ascuți, pițigăia, subția.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pițigărni, pițigărnesc, vb. IV (reg.; despre voce, glas) a pițigăia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pițigărnit
pițigărnit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pițigărnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)